Ziua in care am inventat bagajul bine facut

Ne-am propus ca vara asta (incepind cu martie, mai exact 🙂 ) sa nu lasam copiii in casa in week-enduri. Sa-i scoatem pe coclauri cit de des putem, in plimbari, drumetii, trasee, in orice, numai in casa sa nu stea. Pentru ca asta sa fie realizabil, trebuie sa indeplinim doua conditii:

1. sa gindim toate iesirile low cost, un fel de economy travel, cu sandvisuri de acasa, 2, 3 conserve in buzunare, fructe, nuci. Si cortul (dupa ce vom lua unul mai mare, ca avem unul de doua persoane, iar noi suntem 5).

2. sa avem bagajul deja facut.

Poate cea de-a doua conditie, vi se pare derizorie, dar dupa ce eu am constat ca-mi ia o zi sa fac un bagaj pentru 2 zile de plecare, eu cred ca e the big issue. Alerg ca o curca beata prin casa, caut, scotocesc, ma intrerup de 100 de ori ca, na, unuia e foame, altul trebuie schimbat, unul s-a plictisit si tot asa. Cind reusesc cu greu sa pun citeva haine in rucsac, vine Pizza si mi le scoate. Daca o iau de acolo, plinge, daca le bag din nou, le scoate. Dupa vreo 50 de tentative de genul asta, o apuca somnul. Daca o adorm, nu mai pot sa fac bagaje ca o trezesc (dulapurile sunt tot in dormitor). A, oricum o trezeste Nero care, atunci cind vede bagaje se accelereaza. Daca se trezeste, e cu fundu’ in sus, trebuie sa stau linga ea. Si tot asa, din zori pina in seara.

Am ajuns in halul in care facut bagajelor ma oboseste mai mult decit drumul sau drumetia in sine. Ceea ce nu e normal. Asa cum nu e normal nici sa clachez in tot acest demers si trintesc la repezela niste haine nepotrivite sau inutile. Sau sa ajungem la mare fara costume de baie, sau in zone unde nu exista magazine, fara periute de dinti. Cum s-a mai intimplat.

Asa ca am inventat bagajul mereu si facut. Practic, fac un bagaj de baza (stiti voi: chiloti, sosete, tricouri, un polar, 2 perechi de pantaloni, periute de dinti si ce mai e, in doua variante – de mare si de munte) pe care il las tot timpul impachetat in rucsac. Inainte sa plecam, il verific doar, retusez. Cind venim, pun la spalat lucrurile murdare care, de pe sirma, vor ajunge imediat in bagaj conform unor instructiuni si reguli foarte clare. Ma gindesc chiar daca sa fiu atit de maniaca si sa scriu pe lucrurile alese cu markerul: BB (bagaj de baza).

Mai vad eu. Insa strategia asta, cred eu ma va ajuta sa-mi economisesc energile si nervii. Exista si un neajuns, acum mi-am dat seama. Vom fi mereu imbracati la fel. Daaaar, mai bine demodati, echipati si cu dintii curati, decit fashionisti frustrati.

Asa ca azi, desi e miercuri, eu construiesc bagajul bine facut.

PS: Sunt foarte bucuroasa de decizia asta. Sa nu-mi spuneti ca voi faceati asta deja, ca e o practica binecunoscuta si la fel de popolara ca apa calda si roata!!!!IMG_4899IMG_4892

Cresc copii, povesti si visuri.

Comments 5

  1. ConstantinM says:

    La cat mai multe iesiri/reusite. 🙂
    Si o rugaminte de la un cititor ocazional si mai din umbra asa 🙂 – ceva detalii despre destinatii/trasee alese, poate inspira si pe altii.

    Numai bine.

  2. Joe says:

    Da, asa vom face, vom pune aici traseele. Deocamdata, am iesit doar la niste plimbari, de incalzire.

  3. gadjodillo says:

    hehe, acum imi dau seama ca navetatul permanent are si avantaje. gen: facut bagajul in aprox. 15 minute, cam indiferent de lungimea plecarii.
    doar ca dezavantajul e ca si noaptea cind dorm cintaresc in minte obiectele si ma gindesc, ce merita sa mai scot din geanta? (dimineata, la trezire).
    si o anecdota: cu toata experienta mea in domeniu (masurabila in decenii) primele doua dati cind m-am dus la spital sa ma internez pentru cite-o operatie mi-am facut cu multa meticulozitate bagajul cu cabluri si obiecte si nu mi-a trecut prin cap sa-mi iau cu mine halat, pijamale, papuci… (nici a doua oara, that is)

  4. Trasca Denisa says:

    Sunt foarte, foarte interesata de subiect.
    Visez la calatoria cu minim de bagaj , dar ajung la aeroport, de fiecare data( in fiecare vara) cu o valiza (de cala)pt fiecare membru al familiei plus cele de mana( suntem 5 deci aveti imaginea…).
    Atat de ametita ajung la aeroport ca vara trecuta ii explicam( categoric) agentului ca am 4 valize, iar el, calm si intelegator imi arata si numara biletelele lipite pe pasaport pt cele 5 valize( sotul imi soptea….avem 5….avem 5).
    Ideea cu bagajul permanent e practica pt plecarile locale, dar pentru o calatorie transcontinentala ce idei aveti?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *