Un experiment si o mama plictisitoare

In ultimul timp, Ozonu’ e obsedat de experimente. Odata il vad ca ia o cana sau un castron, apoi incepe sa toarne in ele tot ce prinde (si prinde, ca lucreaza discret) de la pasta de dinti, creme, sare, miere, creta, creioane, hirtie, tot ce gaseste. Le amesteca bine si apoi le lasa o zi, doua, avetizindu-ne sa nu-i aruncam experimentul ca el vrea sa vada ce se intimpla. Citeodata, imi cere sa pornesc cronometrul de la telefon si isi noteaza pe o hirtie diverse chestii (el mi-a spus ca sunt ora si culoarea apei si il cred, pentru ca nu inteleg nimic)…

De obicei, se intimpla ca experimentul parasit se impute si noi il aruncam. Autorul nu sufera prea mult, ne avertizeaza insa ca urmeaza altul.

Intr-o seara, il apuca febra experimentelor in cada, dar eu aveam sa aflu asta brusc si fara nici un avertisment. Mai exact, a vut sa vada ce se intimpla daca rastoarna o sticla intreaga de sampon (sticla abia inceputa, cu sor’sa, cu 10 min inainte – deci neinceputa, practic). Din pacate, eu l-am ratat, cind am intrat in baie, daduse deja drumul la apa din cada, panicat, probabil de proportiile experimentului.

M-am enervat, recunosc. Ce ai facut, mai, copile?

Apoi ma calmez, dracii mei n-ar mai fi recuperat samponul de pe teava. El imi explica cum ca a fost vorba de un experiment, bineinteles. Eu il rog ca data viitoare sa ma consulte in prealabil in privinta substantelor folosite (desi asta ar putea intirzia mult progresul si inovatia, nu?). Si apoi m-am pus pentru o secunda in locul lui si imi dau seama cit am fost de absurda suparindu-ma. Cum n-aveam nici un drept sa fac asta, pentru ca eu nu i-am spus lui niciodata pina acum ca n-ar avea voie sa faca asta. Pur si simplu, de cind te nasti si pina cind o comiti prima oara, nimeni nu-ti spune: hei, stii, cind faci baie, nu turna toata sticla de sampon in cada, bine?, decit dupa ce o faci deja.

Pe de alta parte, i-am povestit despre ce inseamna risipa. I-am zis ca exista copii in lumea asta care n-au mincare, jucarii, sampoane si alte lucruri pe care el le are la discretie. I-am spus si ca de fiecare data cind mai cere ceva, ar trebui sa se gindeasca si sa dea ceva cuiva. Sa aprecieze. Sa fie recunoscator (nu mie, ci vietii lui, in general). Intr-o zi, mi-a spus ca sunt plictisitoare. Asa o fi.

Cresc copii, povesti si visuri.

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *