Un an de Pizza

Nu-mi dau seama daca mi se pare (numai) mie, dar cu al doilea copil totul s-a petrecut mult mai repede. De la nastere (asa cum v-am povestit aici), la viata de zi cu zi. Parca azi o tineam pentru prima data in brate, pina sa ma dumiresc prea bine a stat in fund, apoi a pornit de-a busilea, a inceput sa manince mincare, a facut primii pasi. Primul “mama”, primul “tata”, primul “ham”, prima cearta cu fra’su, negocieri, zimbete, tipete…

Ma uit la ea si nu-mi dau seama cind a trecut anul asta. Nu-l percep ca pe un an, ci mai degraba ca pe o adunatura de citeva luni date pe fast forward. Pe de o parte, ma bucur ca e o fetita mare acum, care intelege ce ii spun, ma imita, se joaca, devine din ce in ce mai independenta. Pe de alta parte, mi-as dori ca timpul sa nu treaca atit de repede, nu ma grabesc nicaieri. Pentru mine, copiii astia doi au fost si doua bucle de timp, bule de viata altfel, in care m-am refugiat, am invatat, am descoperit, am simtit ca traiesc cu adevarat. Pentru prima data in viata (cu Tudor) si apoi, pentru a doua oara (cu Ana) am vazut, am simtit, am constientizat ce e important si ce nu, ce vreau sa fac, cum vreau. Erau, poate, toate acolo, in mine, dar nu ma gindeam cu adevarat la ele. Erau intr-un amestec difuz, neclar, si cleios ca o tocanita lasata prea mult la fiert.

Si apoi, incet, incet, in timpul petrecut cu ei, in joc, in grija, in somn si nesomn, lucrurile s-au asezat, s-au clarificat. Ca si cum omuletii astia doi mi-au deschis ochii, dar niste ochi pe care nu-i aveam pina acum. A fost uimitor si pentru mine sa constat ca atunci cind credeam ca o sa am cel mai putin timp pentru mine, am avut cel mai mult, ca o sa ma gindesc cel mai putin la mine, m-am gindit cel mai mult, ca n-o sa apuc sa fac nimic din ce-mi propun, faceam tot. N-o sa fiu ipocrita sa spun ca ma descurc singura, am si ajutor, dar nu de acolo vine iluminarea (pentru ca daca acolo ar fi, atunci toti corporatistii din ale caror rinduri am facut parte, ar putea sa-si angajeze o bona cu jumatate de norma si sa ajunga sa fie la fel de fericiti ca mine). Iluminarea (mea) vine de la cei doi.

3 martie 2014:

3 martie

 

26 martie:

26 martie

 

Aprilie:aprilieMai:maiIunie:iunie

Iulie:iulie

August:august

Septembrie:septembrie

Octombrie:octombrie

Noiembrie:noiembrie

Decembrie:decembrie

Ianuarie:ianuarie

Februarie:februarie

Martie, din nou:

martie nou

Cresc copii, povesti si visuri.

One Comment

  1. Zaha' says:

    La multi ani frumosi, sanatosi si lenti ca un melc-codobelc! frumoase poze!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *