Ultima zi pe Pamint a melcului Ricardo

Am terminat de scris “Povesti pentru Ozzy”. Sunt 5 povesti in total, legate intre ele si personalizate, in sensul ca prin fiecare dintre ele incerc sa-l coving sa fie mai bun, mai atent, mai empatic, mai, mai. Din cind in cind isi aminteste de ele si ma pune sa i le citesc. Ma bucur, dar nu de gloria personala, ci de faptul ca poate, pe undeva, ii sadesc in minte niste simburi care vor incolti cu folos la un moment dat.

Pentru ca suntem in plin sezon al melcilor, iata povestea despre unul dintre ei. Dupa o serie de aproximativ 7 melci pe care i-a luat in casa si i-am gazduit de-alungul timpului (unul dintre ei chiar uitat intr-o cutie mult timp), apoi i-am eliberat in plinsete si proteste, melcul din fotografie a scapat lin si a ramas acolo unde ii era locul. De fapt nu chiar acolo, ci la citiva metri departare, nas in nas cu un alt melc.

Ultima zi pe Pamint a melcului Ricardo

Ozzy a iesit in gradina si l-a pus la radacina unui brusture. Ricardo a deschis usa cochiliei, s-a intins si a privit afara. Ploua.

– Ce minunat! a zis el, si-a luat umbrela lui papadie si plecat la plimbare.

A ajuns la riu s-a suit pe o frunza si a inceput sa visleasca cu visla umbrela papadie.

Cind a ajuns la Podul Crenguta, melcul si-a spus, stringindu-si umbrela: “Acum sa te vad, Ricardo!” Si cu foarte putin timp inainte ca frunza lui sa treaca pe sub pod, a facut un salt extraordinar si s-a prins de crenguta. A ramas asa atirnat, cu capul in jos pina cind pe riu a trecut plutind o picatura clara de roua.

– Ce frumos! a zis Ricardo oglindindu-se in ea, apoi si si-a vazut de drum.

Pe doua ciuperci alaturate stateau doi melci amenintindu-se din ochi. Ricardo i-a salutat, dar melcii nu l-au auzit.

– Ce pacat!, a spus Ricardo si a plecat mai departe pina cind si-a gasit si el o ciuperca libera. S-a urcat pe ea. Ce sa vezi, chiar linga ciuperca cresteau niste fragi.

– Ce noroc! a spus Ricardo si a mincat unul.

Apoi a plecat mai departe. Pe doua cozi de cirese, a vazut alti doi melci lungindu-se unul catre celalalt si intilnindu-se intr-un sarut.

– Ce romantic! A zis melcul Ricardo si si-a vazut de drum.

Pe un mar rosu, urias, trona cel mai gras melc din lume.

– Ce plin! A zis Ricardo si si-a continuat plimbarea.

Dupa un timp, Ricardo s-a oprit sa bea apa dintr-un capac de ghinda.

– Ce bun! a zis Ricardo si a plecat.

O mama melc invata un copil melc sa treaca de pe o planta pe alta fara sa se uite in jos.

Lui Ricardo i s-a facut pofta de inaltime si s-a suit in cea mai de sus frunza din cel mai inalt copac.

– Ce vint! A zis Ricardo deschizindu-si umbrela papadie.

Si atunci vintul l-a luat pe sus si l-a dus, l-a dus departe pina in norii pe care stateau alti melci. Si melcii din cer stateau cu capetele in jos si se uitau cu ochii ocheane la melcii de pe pamint.

Ricardo s-a uitat si el in jos, dar nu la ceilalti melci de pe pamint, ci la casuta mica in care locuia baietelul care si-a transformat parintii in capsune. Si pentru o clipa i-a parut rau pentru baietel si a vrut sa-l ajute. Prin ocheanele lui l-a vazut si pe vechiul sau prieten, piticul Lego, cu care a impartit povesti in lungile nopti de iarna fara scapare.

– Ce departe!, a zis melcul Ricardo de pe norul lui.

Cresc copii, povesti si visuri.

Comments 4

  1. gadjodillo says:

    o să i-o citesc şi eu lui ştefan, diseară!
    merci, joe!
    abia aşteptăm o carte cu ilustraţii frumoase. pe care să o cumpărăm 😀

  2. Joe says:

    Eu iti multumesc. Sa imi spui ce parere are, ma intereseaza tare mult.

  3. gadjodillo says:

    “mai e una”? şi “de ce a scris-o doar pe asta?”,
    reacţiile lui ştefan.
    dar ţi-a plăcut? mdea… a zis mucalitul meu copil.
    şi ce ţi-a plăcut din ea?
    nu ştiu…

  4. gadjodillo says:

    Deci i-a plăcut, dar n-ar recunoaşte-n veci, dacă vede că e important pentru mine, aşa podoabă de copchil am.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *