Top 5 ciudatenii daneze traite in primul an

La un an (si o luna) de cind ne-am mutat aici, simt nevoia sa fac un mic bilant al lucrurilor pe care le-am descoperit. Unele cu bucurie, altele cu uimire, altele cu resemnare. Fac toate parte din capitolul diferente culturale pe care le accepti, nu le accepti, tot aia e.

Muraturile dulci. Prima data mi s-au inclestat maxilarele de dulce cind am muscat din niste inofensivi castraveti cornisor murati. Nu erau muraturi, erau dulceata. Treptat, m-am obisnuit cu ideea, desi cumpar foarte rar. Exista si varianta acra in anumite magazine. Ce nu exista insa e varianta acra de peste marinat. Asta a fost o dezamagire profunda. Au nenumarate feluri de peste la borcan: simplu, cu ceapa, cu piper, cu scortisoara, cu curry, in bucati mari sau bucati mici. Toate neamurile, toate dulci. Pentru ca am luat-o personal, m-am documentat, am intrebat danezi in stinga, dreapta – “fiti amabili, peste marinat acru nu aveti?” Nu, nu au. Doar mai putin dulce, cica. Eu, sincera sa fiu, n-am observat diferenta, dar poate sunt eu prea chitita pe acru. Altfel cum sa-mi explic entuziasmul cu care mi-am luat o salata de varza murata (mirosea autentic, jur, am adulmecat-o 3 minute) de la cantina scolii. Avem acolo un fel de bufet suedez (ah, cum suna asta!) cu diverse feluri de salate si-ti iei un castron si-ti faci ce combinatii vrei. Eu, ca nebuna, mi-am umplut castronul numai de varza murata. Pentru ca apoi sa iau o singura furculita din ea. Si nervii, si glicemia mi-au sarit in aer. A fost momentul cind m-am declarat invinsa si mi-am dat seama ca-mi acresc sufletul degeaba.

Skat. Puteti sa va inchipuiti ca oamenii astia isi alinta copiii cu acelasi nume pe care-l are institutia care le ia lunar juma’ din salariu? Prima data am zis ca mi se pare, ca nu aud eu bine (ceea ce era mai mult decit probabil data fiind tenebroasa limba daneza). Dar nu, ei zic “skat” la taxa, dar si copiilor, pe genu’ “comoara”, darling, honey, dear, etc. E ca si cum l-as alinta eu pe Tudor – “Anaf-ul meu drag, vrei sa facem lego impreuna?” sau pe Ana – “Administratia mea financiara sector 2, vino la mine sa-ti dau un pupic!”. E interesant de urmarit daca prin tertiplul asta lingvistic incearca sa faca skat-ul mai prietenos sau au o relatie super onesta cu copiii lor.

Hainele. O sunt atit de relaxati incit ma intreb acum de ce oare m-am stresat eu vreodata ca n-am cu ce sa ma imbrac. Asa de mare bucurie m-a cuprins cind mi-am dat seama ca ma pot imbraca oricum aici si nimic n-ar fi ciudat sau nepotrivit. Scoala lui Tudor pot sa jur ca am vazut copii in bluze de pijamale. Dar, na, sunt copii, poate au uitat sa se schimbe. Adevarata deschidere vestimentara vine de la adulti. Iarna trecuta am vazut doamne cu pantaloni de ski si pantofi cu toc (pe bicicleta, e adevarat, bate viju si e justificat). Sau tinute office si slapi sau tenesi. Sau diverse combinatii care m-au facut sa cred ca am ajuns in raiul vero moda sezon vara-iarna-toate sezoanele- relaxeaza-te-e-permanent. N-au nici o treaba cu evenimentele oficiale (gen teatru, conferinte), cu mersul la birou/ scoala, etc si e minunat. Atita vreme cit hainele sunt negre/ gri, un pulovar mai lung deasupra, o esarfa la git, niste pantofi sport, esti pregatit sa mergi oriunde: de la dus gunoiul pina la o receptie. Niste haine sunt doar niste haine, nimeni nu te va judeca pentru cum esti imbracat. Sau, ma rog, poate putin daca apari la costum si la 4 ace la un eveniment la care ei (toti ceilalti) sunt in pantaloni scurti. Am sa va povestesc intr-un alt post cum numai intr-un an am trecut de la tinuta mea eleganta si autodeclarata perfecta (tricou, blugi, tenisi) la a umbla pe strazi in colanti si adidasi si geaca de ploaie. Colanti, eu? That’s danish magic, my friends, pentru ca nu as fi purtat asa ceva in Bucuresti nici daca ma platea cineva. Dar asta e alta poveste.

Desene animate in primetime, vineri. In fiecare vineri seara, televiziunea daneza difuzeaza un film animat Disney. E seara de hygge pentru copii, se uita la desene si maninca dulciuri (ei maninca dulciuri doar in weekend). Nebunie curata, va jur. Dupa cinspe ani in tv, imi vine sa urlu, sa ies in piata, sa fac petitii, sa ma leg cu lanturi de turnul televiziunii. Sunt inconstienti, sau ce? Ei n-au auzit ca vineri, in prime time se programeaza cele mai tari show-uri? Ca trimiti acolo spre tortura PR-isti si fotografi (ma rog, ei sustin ca e placerea lor, dar asta pentru ca n-au vazut niciodata un film animat la aceeasi ora, de pe canapeaua lor de acasa, rontaind caramele) pina la miezul noptii sa surprinda atmosfera incendiara, audienta invizibila, dar in crestere si mai mare decit a concurentei? Si apoi ii trezesti a doua zi dimineata sa trimita materialele la presa? Nu ma intelegeti gresit, eu n-am facut asta, dar am prieteni care au trait asa ani de zile. Eu am fost destul de norocoasa (caci cum sa spui nu intr-un job romanesc), cit sa am parte de hygge, vineri de vineri, in acelasi bar, bucurindu-ma ca un copil danez alaturi de alti prieteni asemenea. Ceea ce vreau sa subliniez este ca poti avea parte de socuri culturale si la tine acasa.

Danezii si vremea. E uimitor sa vezi cum ei inca mai spera ca vremea va fi buna in Danemarca. Altfel nu-mi explic de ce verifica atit de des toate aplicatiile de vreme posibile, in care, de altfel nu au incredere. Vorbesc mult despre vreme si se pling de vreme. Eu sunt inca entuziasmata de primul an fara vara. Un an care a fost racoros si dupa standardele daneze, cu doar citeva zile cu soare si temperaturi de 20-24 grade. Pentru mine a fost perfect, ideal, in sfirsit am simtit ca traiesc 12 luni, fara shut down-ul complet pe care il faceam in verile din Romania, cind nu puteam nici sa muncesc, nici sa merg, nici sa scot copiii afara din cauza temperaturilor mari. Asa ca, de fiecare data cind un danez a incercat sa mi se plinga de vreme incercind sa ma faca complice la nemultumirea generala, am zis ca mie imi place vremea de aici. Asta mi-a atras imediat niste priviri circumspecte, dar, na, nu sunt perfecta. Sunt curioasa daca dupa citiva ani o sa ramin la parerea mea sau o sa vinez si eu raze de soare in aplicatii pacalitoare.

Post in curs de updatare si adaptare continua. 🙂

Cresc copii, povesti si visuri.

Comments 5

  1. colector says:

    Apropo de sild-ul norvegian cu curry: trebuie neaparat mincat pe piine neagra (rugbrød) si acompaniat de un pahar (o sticla?) de akvavit foarte rece.

    Cica azi sigur ploua toata ziua:)

  2. Joe says:

    Da, pe piine neagra merg toate :). De akvavit nu stiam, am dat google search, ah!. Cum sa scap eu de sentimentul ca oricit ma straduiesc, tot imi scapa ceva? :))))
    Azi e soare in Odense.

  3. Laura Frunza says:

    Ce mi-a plăcut partea cu hygge! Cum aşa, danezii nu au luna fără zahăr? :)))

  4. Joe says:

    @Laura: Aa, n-am aflat de ea. 🙂 Au 5 zile pe saptamina fara, apoi 2 cu mult. Si, oricum, asta e doar pentru copii, majoritatea danezilor maninca prajitura de la ora 4 sau 5, in fiecare zi la munca. Ei zic ca e prilej de socializare, dar e doar sugar hygge. :). Sunt nr 1 la consumul de ciocolata/ dulciuri in Europa, parca asa am citit pe undeva. Deci, se explica si hygge si tot! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *