Tabara lui Robin Hood

Ma tot intreb cum sa fac, cum sa dreg si daca sunt pregatita sa-l las pe Ozon in prima lui tabara. Problema mea nu e ca nu s-ar descurca, sau nu s-ar distra, sau ar plinge dupa noi sau mai stiu eu ce. Problema mea e ca aproape de fiecare data cind mergem undeva ma intreaba: or sa vina si prietenii mei acolo? Si atunci cind vin, totul e minunat. Nici o drumetie nu e prea grea, nici o zi prea lunga, nici o mincare de facut mofturi si tot asa.

Problema e ca prietenii lui, un pic mai mari decit el, pleaca deja in tabere cu scolile lor. La gradita noastra, nu s-a facut tabara anul acesta din lipsa de doritori. Si chiar daca s-ar fi facut, ar fi iesit din discutie pentru ca, asa cu se intimpla si in excursii, in tabere merg si parintii. Nu unul, doi, ci toti. Ceea ce (doar mie), nu mi se pare ok. Eu nu suport taberele cu parintii, chiar daca, mai ales cind sunt unul dintre ei. ūüôā

Asa ca ma tot uit lung la pagina Tekoneko, la perioadele din iulie, unde mai sunt citeva locuri libere. Si daca nu ma grabesc, n-ar sa mai fie.

Constructie de casa (cu¬†materiale adevńÉrate, fierastraie la bormasini), explorare prin padure, foc de tabara (cu adunat de lemne in prealabil), tras cu arcul la tinta, cautare de indicii,¬†ajutor la pregatirea micului dejun,¬†noduri si impletituri.

casa

Dupa capul meu, suna ca tabara perfecta, cu toate ingredientele distractiei. Locatia arata foarte bine. Si in oameni am incredere, ca-s prietenii nostri, intemeietori de Ikedoo.

tabara 1

tabara 2

Doar o mama nehotarita strica aceasta combinatie. Ce sa fac, ce sa fac? Voi ce experiente aveti cu prima tabara?

Cresc copii, povesti si visuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *