Zeul Supa e si el flamind

Pe 31 decembrie, vad anuntul pe pagina de fb a unei cafenele din Odense: All positions required. Call or send applications, cu mentiunea autorului ca “This is probably the worst day of the year to post for new team members, but I always tend to do things a little backward” Semnat: Stephen and all of the Soup Stone Divisions, Departments, Teams, Groups and Squads…”.

Pai si cind citesc eu asta, primul gind e ca vor si un scriitor, clar. Pe 1 ianuarie ii scriu un mail lui Stephen in care ii fac un mic audit de continut pt pagina de fb si mai ales pentru site, imi atasez cv si portofoliu si dau send.

Pe 2 ianuarie imi raspunde ca sa ne intilnim. Citeva ore mai tirziu, avem cea mai creativa discutie din cite puteam eu spera ca pot sa am cu un potential angajator. Micul meu audit punea degetul pe rana continutului (mai exact a lipsei lui) pe care ar fi vrut sa il aiba. Nici macar nu am incercat sa-l conving cit e de important, era deja convins. A fost perfect- intelegea, voia, era deschis.

M-a intrebat de ce i-am scris. I-am zis ca am vazut anuntul si ca, eu cred ca el creste doar prin continut: continutul farfuriei pe care o pune inaintea oamenilor, dar si continutul de pe fb cu care s-a descurcat minunat pina acum. Nu a fost doar un bla-bla, ocupindu-se singur de pagina a strins 3500 de fani, ceea ce, pentru Odense e super bine. Aici, cifrele sunt mici. Babicu’ a fost la concerte unde mai erau 15 oameni in sala in afara de rudele cintaretilor (si aia, vreo 6 in total). Orice organizator din alta tara si-ar fi facut sepuku pe scena intre cintareti, insa aici ei erau bucurosi, preferind sa se concentreze pe atmosfera si nu pe marimea audientei. In plus, o consecinta mai putin vazuta a lui hygge asta este aici, oamenii iti dau like la o pagina doar daca/ dupa ce te cunosc personal (si nici atunci nu ai o garantie, insa fara contact uman, nu ai nici o sansa, practic).

Revenind, omu’ era uimit, bucuros si plin de speranta.  Ar fi vrut sa incep de atunci, din secunda aia, il simteam. Atita doar ca nu avea bani sa ma plateasca. Restaurantele (avea doua, unul nou deschis) nu mergeau chiar atit de bine cit sa-si permita asta. Exista o oarecare speranta in viitor. Da, stiu, mereu exista.

Story of my life.

I-am zis ca o sa ma gindesc. Si m-am gindit. Azi i-am raspuns ca nu. Desi intr-un fel, broke my heart, pentru ca proiectele mici, cu viitor incert sunt specialitatea mea. Ma bag in ele fara sa ma gindesc prea mult, doar urmindu-mi inima si entuziasmul si, desi esuez odata cu ele, undeva, undeva tot ajung. Un fel de “saritura” prin timp si spatiu. Da, intr-un final imprevizibil e bine. Dar, cumva, mi-am pierdut rabdarea si timpul sa ma fac asta.

Asa ca buna sau rea, am luat o decizie. Mi-a venit ideea sa schimb total directia, sa incerc sa devin pedagog, invatoare, educatoare, asistenta de educatoare, ceva. Acum sunt in plina campanie de documentare, dau mailuri, ma interesez ce ar presupune asta si cum as putea sa o fac.

Va tin la curent. Ceva, ceva, tot trebuie sa iasa intr-un final. Iar daca nu, macar o sa am despre ce scrie. Ca acum de exemplu.

Cresc copii, povesti si visuri.

One Comment

  1. Trasca Denisa says:

    Buna Joe,
    Cele mai multe informatii despre cum sa ajung educatoare in Quebec , Canada, le-am obtinut lucrand ca inlocuitor( suplinitor) in diverse gradinite.
    Am ajuns suplinitor gratie recomandarilor cunoscutilor( colegi de la francizare, amici de-ai amicilor etc.).
    In Quebec poti suplini daca:
    -ai un cazier judiciar fara probleme. eliberat de politia de aici, din provincia Quebec.
    -ai un curs de prim ajutor pentru copii de 0-5 ani, aici se face intr-o zi si costa sub 100 cad.
    Multa bafta,
    Denisa

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *