Si…plecam!

Dupa o luna de stat prin dulapuri, saci de haine de luat, de dat, de donat, de mutat si inca doua saptamini de locuit temporar intr-o garsoniera cu totii, a venit momentul…sa impachetam din nou. De data asta, de tot.

Plecam in Danemarca. Am luat biletele de avion – bilete one-way, asa cum am visat toata viata ca o sa fac la un moment dat.

Ar trebui sa va povestesc acum despre ce ne-a facut sa luam decizia asta. O sa spun doar atit: nu mai avem rabdare. Lucrurile se schimba in Romania, insa prea incet ca sa simtim/ speram ca vom avea viata pe care ne-o dorim acum pentru noi si copii.

Ar trebui sa va povestesc despre “de ce Danemarca”. Promit ca o voi face, acum va spun doar ca eu cred ca e o tara care ni se potriveste din foarte multe puncte de vedere.

Hm, poate ar trebui sa va povestesc si despre cum am ales orasul in care ne vom muta – Odense. Asta e simplu, o sa va spun acum: ne-a placut cel mai mult. Anul trecut, cind am facut un mic tur al tarii si am ajuns in Odense si am zis: Asta e!. O decizie foarte logica, dupa cum observati. 🙂

Si ar mai trebui sa va povestesc o gramada de lucruri:

– despre cit a fost de greu sa gasim chirie in Danemarca (mai ales cind nu esti acolo si scrii mailuri unor danezi care nu prea raspund) si cum o tipa foarte misto pe care am cunoscut-o pe fb ne-a ajutat sa face asta, ducindu-se la vizonari in locul nostru si, intr-un final, gasindu-ne apartamentul in care ne vom muta.

– despre faptul ca nu, nu avem nimic sigur acolo (joburi, gen), dar eu sunt sigura ca o sa fie bine bazindu-ma, din nou, pe ceea ce m-a consacrat, respectiv optimismul inconstient.

– despre copii care abia asteapta, desi nu stiu exact la ce sa se astepte. Insa au colaborat minunat si din 3 lazi de jucarii si-au pastrat doar atitea cit sa incapa intr-un bagaj mic. La Lego nu a fost cale de compromis, el ne va parveni dupa, intr-un pachet trimis cu autocarul.

– despre cum nu stiu eu cum o sa invatam limba lor cea imposibila si cum, desi imi dau seama (sau macar incerc sa-mi dau seama) cit e de absurd, eu visez cum o sa tin atelierele mele de povesti in orasul lui Hans Christian Andersen.

– despre aventura, despre Babicu si xls-ul lui alternativ cu turul in jurul lumii de toti banii (de pe apartament) pe care l-am mai deschis din cind in cind si apoi l-am inchis concluzionind ca suntem niste parinti responsabili care vor o viata asezata. In necunoscut, dar asezata.

Si promit ca o sa va povestsc despre toate astea, insa nu azi. Caci tocmai au venit cutiile de carton in are mai bagam ce nu a incaput in bagajul de avion, iar eu mai scriu pe ultima suta de metri la proiectele mele inainte de a intra intr-o mica vacanta de relocare. Si de noua viata.

Cresc copii, povesti si visuri.

Comments 11

  1. Laura says:

    Wow, Joe, ce schimbare! Felicitari pentru curaj si sa va fie bine, bine de tot!

  2. Ana says:

    Desi nu ne cunoastem, sunt foarte mandra de decizia pe care ati luat-o 🙂 Spor la impachetat si see you on the other side 😀 (abia astept sa incropim si noi asa un xls, dar asta numai dupa ce ajungem in sudul Suediei)

  3. laura says:

    Yay, how wonderful! Have a magical rest of your lives! 🙂

  4. Elena says:

    Brave people! 🙂 Va așteptăm, cu maxim de Danish cosyness, hot cocoa, blankets and candles. The usual for a Danish early autumn. 😀

  5. Adriana says:

    Sa fie intr-un ceas bun! Spor cu impachetatul si sa va bucurati de fiecare suis si coboras al aventurii voastre!

  6. Joe says:

    @Elena: Abia asteptam sa ne intilnim si live! Cuiva ii va placea maxim treaba asta cu hot cocoa! 🙂

  7. Joe says:

    @Multumim frumos, Adriana! Dati un semn cind ajungeti prin zona, la cit de calatori sunteti sunt sanse mari, nu? 🙂

  8. CostelM says:

    Felicitari si spor la toate. 🙂

  9. Georgiana says:

    Joe, iti urmăresc postările de mulți ani. Am ras si am lăcrimat de nenumărate ori citindu-te, însă niciodată nu m-am emoționat ca acum. Pentru ca visez sa emigrez, pentru ca Danemarca este locul in care-mi doresc sa trăim restul vieții si pentru ca nu avem curajul vostru de a pleca intr-o lume necunoscuta cu doi copii mititei, dintre care unul, ca si Tudor, abia începe școala.
    Va urez tot binele din lume, oameni buni si veseli!

  10. Joe says:

    @Gerogiana, multumesc. Poate ca nu aveti curaj…deocamdata. Noi o sa povestim ce si cum e pe acolo, iar voi va mai ginditi, bine? Promiti? 🙂

  11. Stefan says:

    Adaptare usoara!

    Stefan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *