Si cei doi voinici s-au luat la trinta…

Tocmai am luat prima trinta. Da, exact, acum cind aproape tot Bucurestiul s-a dezghetat, cind a rasarit soarele si s-a incalzit afara, eu am gasit de cuviinta sa ma intorc cu rotile in sus in plina strada.

Veneam linistita spre munca, cind ce-mi vad ochisorii: un autobuz tocmai se opreste in statia care era la 30 de metri departare. Am uitat ca sint insarcinata, ca am cun cin’spe’ kg mai mult, ca am niste bocanci care aluneca pe gheata, ca afara e frumos si ar fi bine sa merg pe jos si am cedat impulsului ancestral de a alerga dupa autobuz. Faza aproape mi-a reusit, cind in fata mi-a rasarit un zid de zapada murdara, rezultatul curatarilor repetate ale plugurilor. Am vrut sa execut o manevra de ocolire spre micuta carare din zid si am derapat artistic pe partea dreapta.

Atunci am inteles de ce am crescut constant si pufos, in jurul micutului Ozzy. 🙂

Nu, nu am patit absolut nimic!

Nu, n-am prins autobuzul!

Da, stiu, n-o sa mai alerg dupa vehicule in miscare sau statice!

Cresc copii, povesti si visuri.

Comments 2

  1. Crisaolo says:

    iti dai seama k Ozzy va tine minte k ai dat cu el de pamant si ti-o va plati? :)) Bine k sunteti ok amndoi

  2. admin says:

    Da, o sa ma intrebe ce a fost cu cutremuru’ ala din febraurie 2010! :)))
    I-am cerut iertare, n-am vrut sa-l zdruncin…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *