Si ce Grinch eram odata…

Senzatia mea e ca nesarbatorirea Craciunului e in Danemarca motiv de deportare. Dupa mesele de Craciun care incep din noiembrie, vine treaba asta cu decoratiunile. Danezii oricum sunt preocupati de tot ce tine de design interior- decoratiuni, figurine, farfuriute si farfurioase, flori, luminari, tablouri, fotografii si multe altele (atit de straine de mine), dar Craciunul e punctul culminant in care interesul asta atinge cote maxime.

Pentru cineva care nici nu a cumparat brad (pina cind n-a avut copii), a luat mereu numai globuri la oferta  (toate de aceeasi culoare sa nu-mi bat capul cu potrivirea) si a mers la petreceri de impodobit bradul la prieteni numai ca sa bea si sa manince, aceasta e o situatie destul de dificila. Pe care nu am mai avut cum sa o evit aici si acum, dupa ani de zile de fofilat elegant.

20161202_142301O data pe luna, intr-o vineri, toate bonele gen Heidi iau copiii si ii duc la o gradinita ca sa se obisnuiasca cu ideea si cu atmosfera. Gradinita asta de intilnire e chiar in scoala mea, la parter. In ultima vineri, ne-au spus ca la ora 2 sunt asteptati si parintii. M-am dus si a inceput distractia: fabricarea unei decoratiuni pentru Craciun. Pe mese ne asteptau bucati de lemn, clei, conuri de brad, crengute de brad, crengute de alte plante (neindentificate), globuri, fundite si luminari-calendar (marcate de la 1 la 24. Trebuie sa topesti in fiecare zi cite o zi).

In timp ce partenera mea balota æbleskiver (niste prajiturele ca niste gogosi mici) cu gem, m-am apucat de ansamblat constructia. Cu mina sigura si precisa, caci aveam senzatia ca toti ochii sunt pe mine. Fake it till you make it. Nu e chiar asa greu: iei bucata de lemn, presezi pe ea niste chit si apoi infigi in el in elementele pe care le crezi potrivite.

20161202_142254

La un moment dat, a inceput sa-mi placa, sa ma implic, sa improvizez frenetic, sa adaug, mut, ajustez. Apoi, Grinch-ul din mine si-a dat, chinuit, ultima suflare. Am terminat decotiunea care arata asa:

20161202_143411

In aceeasi seara, aflindu-ma intr-un supermarket, nu m-am putut abtine si am luat si o usa de elf.

E adevarat ca am uitat de ea vreo citeva zile pina cind am montat-o, dar imediat dupa, am inceput sa asteptam elful.

Conform instructiunilor cu care a venit: “Behind this door the gnome lives and only he can open the door. When your gnome has moved in, it is a good idea to spoil him a little bit with cookies, ride pudding – things that gnomes like. Otherwise, he might turn into a teasy gnome. Mount the door on the wall, and the entire month of December it provides excitement, thoughts filled with imagination aand perhaps surprises”. 

Adevarul e ca functioneaza. O fi de la usa, de la aerul rece de Odense, cert e ca in fiecare zi, organizam o sceneta in jurul ei.

elful

Cel mai probabil o sa continuam, puteti sa ne urmariti aici: https://www.instagram.com/joepopov/

Faima nu a intirziat sa apara. Intr-o zi, unul dintre colegii de la daneza a intrebat-o pe profa ce e cu cleiul care se gaseste peste tot de cumparat, in cantitati uriase…stive, stive. Profa ne intreaba pe toti daca stim. Si, ghiciti ce – numai eu am stiut. Numai eu facusem o decoratiune, numai eu cumparasem usa de elf. Ce sentiment de glorie! Le-am povestit opintit, cind in daneza, cind in engleza cum sta treaba. Le-am aratat poze. M-au privit cu admiratie si, acolo, pe scena aia imaginara din capul meu, am stralucit mai tare decit steaua polara.

Apoi am trecut la urmatoare lectie: inversiunea predicat – subiect.

Cresc copii, povesti si visuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *