Sa nu uiti, Joe! spuse Cristina.

Undeva, in intervalul asta dintre zilele de de nastere ale copiilor, am renascut si eu, cel putin simbolic cu numele profilului de Fb. Am revenit la numele meu (nu prea) original si (total) necunoscut – Cristina.

Mi-era din ce in ce mai greu sa ma prezint intr-un fel, si spoi (ma) explic de ce ma cheama Joe, dar de fapt nu ma cheama asa, in discutiile cu parintii, in grupul de fb al scolii lui Tudor, la scoala mea, peste tot.

Cu inima grea de nostalgie, am decis sa-mi fac viata mai usoara si am apasat butonul ala de edit name. Dupa ce am comis-o, mi-am dat seama ca puteam sa mai pastrez un J acolo, ca un totem al vremurilor glorioase, al existentei mele incognito care a pornit din momentul in care prietenul Ovi mi-a dat aceasta porecla (acu’ vreo 20 de ani, sa fim mai exacti). Insa pe Fb nu iti poti edita numele 60 de zile, asa ca o voi face dupa ce voi iesi din carantina si daca nu voi deveni prea Cristina intre timp. 🙂

Bineinteles ca pentru cei pentru care am fost Joe voi ramine in continuare Joe, chiar insist sa-mi spuneti in continuare asa, asta daca nu e mai tentant sa faceti glumitze cu “Cristina”. E ok, si ea e tot eu, avem doar un nume mai usor de inteles si de scris.

Bipolar, much? 🙂

Cresc copii, povesti si visuri.

One Comment

  1. Studio Galati says:

    Si cristina suna bine,dar parca Joe suna mult mai bine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *