Romania, tara (ne)norocului

In Romania, trebuie sa ai noroc. Caci altfel, mai devreme sau mai tirziu, esti pierdut.

Ati observat ca asta li se ureaza copiilor la nastere? Sa fie sanatosi si sa aiba noroc in viata. Apoi, pe locul doi, vin toate celelalte: sa fie talentat, muncitor, curios, fericit. Si adevarul e ca asta trebuie sa aiba, un noroc permanent. Sa aiba noroc sa nu cada la locul de joaca de pe nu stiu ce instalatie care nu e sigura, sau in parc in vreo groapa lasata asa, sa aiba noroc sa nu dea vreo masina peste el pe trecerea de pietoni, sa aiba noroc sa nimereasca la o scoala in regula si apoi, chiar si in aceeasi scoala, la un invator bun. Sa aiba noroc sa nu se imbolnaveasca si apoi, daca totusi i se intimpla, sa aiba noroc de un doctor bun. Mai tirziu, trebuie sa aiba noroc sa-si gaseasca un loc de munca in care sa fie respectat, si apreciat, noroc sa poate sa faca ce si-a dorit, noroc sa-si indeplineasca visurile.

Tot timpul, tot timpul trebuie sa aiba noroc, un dram de noroc. Noroc sa supravietuiasca, sa fie in regula cit de cit. Pentru ca nu exista un sistem care sa ofere, sa-i garanteze un minimum de siguranta daca nu are noroc. Pentru ca traieste printre atitia care “isi fac norocul cu mina lor” si asta, din pacate, inseamna de multe ori spaga, coruptie, o descurcareala, o improvizatie, un dat din coate, un scurtcircuit. “Am avut noroc ca am intrat nu stiu unde”, “ca am reusit sa obtin x”. Sub zodia norocului, sansele egale, dreptul la fericire si siguranta par niste glume bune.

Mi-am dat seama de toate astea ieri, cind am auzit cuvintul “noroc” din gura lui Tudor. Am fost sa aprindem o luminare la club Colectiv, i-am povestit tot ce s-a intimplat, i-am spus ca stim oameni care au fost acolo, ca noi am fi putut fi acolo, pentru ca este fix genul de loc si de muzica ce ne plac. La care el ne-a spus: “Mami, ati avut noroc ca n-ati fost, nu-i asa?”

Si mi-au dat lacrimile de recunostinta, si de ura in acelasi timp pentru cuvintul asta “noroc”, si pentru tot ce implica el in traiul nostru de zi cu zi.

Cit timp o sa mai avem noroc si ce se intimpla cu cei care n-au?

Cresc copii, povesti si visuri.

One Comment

  1. Ema says:

    Coruptia nu ucide. Coruptia e o notiune, un biet substantiv. Oamenii corupti ucid. Prea multe clisee care par sa spuna adevarul, in vreme ce mai mult il ingroapa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *