Primii pasi

Nu sunt chiar primii, primii, primii, sunt primii pe care am avut curaj sa-i filmez (asta apropo de discutia, care-i mai curajos dintre noi doi 🙂 ). A mai facut curse din astea intre mine si canapea, intre mine si ta’su, etc, dar saptamina trecuta, in parc, in timp ce ne plimbam printre leagane si tobogane, mi-a lasat mina, brusc, pe genu’ “ma descurc si singur”. Si de atunci, gata! A prins curaj, se desprinde de mobile, de mine, de tot si merge. Nu ma asteptam sa fie un moment atit de clar. Oricum, e cool!

Uitati si dovada (nu m-am putut hotari ce film sa pun, asa ca le-am pus pe amindoua):

Oricum, cel mai tare mi se pare ca dupa o minicursa din asta, se opreste si se aplauda singur! :)))

 

Cresc copii, povesti si visuri.

Comments 9

  1. osman says:

    sunt foarte foarte frumoase ambele videoclipuri si copilul e minunat!
    eu am plans la primii pasi.
    n-am putut sa ma abtin.
    ea era atat de bucuroasa (cum arata si Tudor de altfel in cele 2 clipuri) de aceasta izbanda extraordinara, incat radia de fericire (mai tare decat de obicei). chiar nu am cuvinte sa descriu acel moment…

  2. Joe says:

    Eu nu m-am gindit sa pling, sunt bucuroasa de izbinda lui si ma amuza foarte tare topaitul clatinat! 🙂

  3. Da’ e hotîrât puştiul, nu glumă!!! Hai să fie într-un ceas bun şi la cât mai puţine incidente!! Mi se pare mie, sau şi Nero contribuie la evoluţia lui Tudor? E asistentul tău, îl păzeşte să nu cadă pe spate?
    Văd că voi încă nu aţi desfiinţat ţarcul, mai stă în el?
    Alexia a început să capete curaj şi să meargă mai des singură de când i-am pus ortezele. Acum deja se plimbă solo prin casă chiar şi desculţă. În schimb, pe-afară, vrea numai ţinută de mână – după 3-4 pasi de capul ei, se opreşte, se lasă uşor pe vine (semi-şezând) şi ţipă la mine să o ţin, dacă nu execut, trece la mersul în 4 labe…

  4. Joe says:

    Da, mai sta, il tin deschis si acolo e locul de joaca in care se refugiaza! El sau Nero, depinde! 🙂

  5. Maria says:

    Felicitari si din parte noastra si sa aveti parte de multe drumetii in vara aceasta!

  6. dragul de el, iti vine sa-l maninci nu alta!
    e genial cit de constient poate sa fie de reusita, adica e clar ceva ce si-a propus sa faca si bucuria lui arata cit de multimit e ca a reusit

    la Ioana a fost cu totul altfel, ea nu era atit de constienta de reusita, cit focusata pe obiectul spre care se grabea. daca o incurajam prea mult si ii strigam bravo se pierdea.

  7. Cristina says:

    Ce imagini frumoase! Felicitari!

  8. ralu says:

    Joe, e mortal!!! abia te tzii cu camera dupa el, ha? 😛

  9. Joe says:

    Deocamdata, ma tin, dar probabil ca in curind nu o sa mai reusesc! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *