Prima vizita la spital

Ne-m fofilat noi pina acum, dar pina aici a fost.

Miercuri seara, inainte de ora de culcare, Ozonu’ ne anunta glorios ca il doare …jiji si anume, intelegeti voi. Ne uitam, studiem problema, parea doar un pic rosu. Ii fac un dus rapid si-l bag la culcare, sperind ca o sa-i treaca pina dimineata. Dar nu, dimineata era si mai rosu, si cu 2 puncte de puroi. Stiam/ banuiam cam ce putea fi din diverse intimplari similare citite pe net cind incercam sa ma dumiresc daca un baiat trebuie sau nu decalotat. (Nu am ajuns la nici o concluzie, asa ca nici nu i-am facut nimic). Fimoza+ infectie.

Dupa ce joi dimineata s-a trezit cu aceeasi problema, am inceput sa ne invirtim prin casa: Aoleu, ce facem? Unde mergem? Ce spitale de copii sunt? O fi aglomerat? Hai sa nu mergem la spital de stat, cine stie ce-o fi pe acolo (mi-au venit in cap toate povestirile mamelor care au mai fost si pe care le-am citit intimplator tot pe net). Mie mi se face rau numai la gindul de spital.

Am hotarit sa mergem la Regina Maria, la spitalul de pediatrie. Intru pe site, iau adresa. Suna Babicu’, spitalul se mutase. Suna la un numar, nu raspunde nimeni.

Nu mergem la un spital care nu raspunde la telefon. Altul.

Am ajuns la Spitalul de Pediatrie Medlife.

In numai o ora, cit am facut noi pe drum situatia s-a agravat, in sensul ca deja supura.

Doamna doctor Mihaela Avram a fost extraordinara, ne-a placut de ea. Blinda, calma, zimbitoare, i-a povestit Ozonului ce are si ce urmeaza sa-i faca (eu, care-l tineam in brate, credeam ca-mi zice mie si ii confirmam ca inteleg. La care ea: Ii explic lui Tudor, nu dumneavoastra. Mi-a placut maxim asta). Anestezic, plimbat un pic prin jur pina si-a facut efectul, apoi operatiunea in sine de decalotare, curatat infectia, uns, pansant. Si apoi tratament.

A plins cit i s-a intimplat asta, dar mie sincer imi era mai groaza de perioada de dupa. Ne-a spus si ea ca o sa-l doara la urinare cam 3 zile. Supriza placuta abia acum vine: nu-l doare deloc. Protesteaza doar la compresele reci cu Rivanol (trebuie sa fie rece, din frigider, pentru eficienta maxima). Freezing Jiji.

Una peste alta, e mai bine decit ma asteptam. Si la Medlife Pediatrie nu miroase a spital (ceea ce e minunat), toate asistentele si doctorii iti zimbesc pe holuri. As avea o singura sugestie, poate n-ar strica niste carti / reviste cu benzi desenate pentru copii in sala de asteptare.

Si acum, despre bani. Intre timp am aflat ca pentru o operatiune similara la un spital de stat se plateste cam 200 de ron. (Nu intru in detalii, nu ma intereseaza o disputa pe tema asta. Nu stiu daca v-am zis, dar ce ceva timp am adoptat motto-ul celei mai in virsta femeie din lume: “Daca nu pot sa rezolv ceva, inseamna ca nu e problema mea). Noi am platit 275 ron, ceea ce mi se pare absolut rezonabil stiind ca banii mei sunt investiti intr-o locatie rezonabila, aparatura si zimbete.

Concluzia lui Ozon pentru ziua de ieri a fost: Nu ma doare Jiji, dar mi-e frica de doctorita Miau (denumira generala data doctorilor pentru ca are o carte cu o mitza doctorita. Ce ciudat, si eu simt la fel. 🙂

Week-end placut tuturor!

 

Cresc copii, povesti si visuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *