Copii la cort

A durat 4 ani sa-l ducem pe Ozzy cu cortul si 4 luni s-o ducem pe Pizza. Am intirziat atit de mult cu actiunea asta (din lipsa de organizare, nu de altceva), incit acum abia am mai incaput in cort. Caci suntem 5 (cu tot cu Nero), iar cortul tot de 2 persoane a ramas 🙂

Asa ca totul ar fi fost cu adevarat minunat, daca n-am fi dormit ca niste sardele. Eu am luat-o pe Pizza in sacul meu, Babicu pe Ozzy  in sacul lui. Nu ne puteam intoarce, ca dezveleam copiii, asa ca ne-am trezit intepeniti si amortiti pe cite o parte. Dar ne-am dezmortit repede, Babicu pregatind tocanite si tochituri la ceaunul lui nou cu trepied, eu plimbind-o pe Pizza ici, colo. Dar necesitatea unui cort mai mare si a unui sac de dormit in plus ramine.

Am fugit de caldura din Bucuresti unde am vazut cu ochii, insa nu prea departe, ca n-aveam rabdare. Am ajuns pe Valea Doftanei unde, desi ziua a fost cald, s-a mai racorit dupa ce a plouat, iar seara si dimineata era chiar bine.

Una peste alta, a fost foarte frumos, chiar nu stiu de ce am intirziat atit.

Selfie de fete la cort:

Copii avind grija de foc de dimineata pina la prinz si pina seara.

O achizitie importanta pentru familie cunoscuta sub numele de tuci (Arges) sau ceaun (Moldova). Unde unu’ vede tochituri, altu’ vede  floricele.

Fiul padurii:  

Si fiica padurii:

Acum, urmatorul pas firesc ar fi sa facem si o drumetie. Nu visez la nu stiu ce traseu, ci la ceva un pic mai mult decit un picnic cu stat la cort peste noapte. E dificil, caci desi nu sunt o mama care ia o gramada de lucruri la drum (ba dimpotriva, uit mereu chestii semi-esentiale), tot am avut atitea bagaje de am fi avut nevoie de serpasi si asini ca sa inaintam chiar si 100 de m.

Cresc copii, povesti si visuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *