Prima calatorie cu avionul

Ozzy a fost la inaltime…si de aceasta data! Cum am pasit in aeroport a inceput socializarea in dreapta si in stinga. N-a durat mult insa pentru ca si pe el aceasta practica il oboseste peste masura. Asa ca a tras repede un pui de somn pina cind s-a afisat si ghiseul unde am facut check in-ul. Pentru ca aveam carut, controlul l-am facut la bagaje agabaritice (carutul nu se preda la cala, poti merge cu el pina la avion, acolo vin niste oameni si-l preiau ei). Politistii romani – plini de glume, ca de obicei, ne-au intrebat unde am ascuns pistoalele. Le-am spus ca de data asta calatorim de placere, nu cu treaba.

In avion a fost si mai fun, ne-au adus vesta de salvare speciala si o centura de siguranta mica, ce se lega de a mea. Dupa decolare, Ozzy a continuat socializarea cu pasagerii din spate, apoi a trecut la rosul sistematic al foii care prezinta tehnicile de salvare in caz de prabusire. Cu greu l-am oprit si de la revista companiei de zbor, cit despre punga de borit, am umflat-o de citeva ori pentru amuzament. Ne-am prefacut ca vrem sa o spargem, ceea ce ne-a atras priviri critice din partea Popovicii. La un moment dat, si-a revendicat prinzul, apoi, dupa o scurta scirtiiala a adormit.

Dupa o jumatate de ora, Ozzy a revenit la bordul avionului cu forte proaspete. Socializare, foiala, uitat pe geam, facut poze, umflat punga de borala, ros jucarii proprii si celuloza de la bord. Sa maninc cu el in brate a devenit o adevarata provocare, se intinde dupa toate, se uita cu pofta la orice as due eu la gura. Si nu o face doar in gluma, pentru ca daca ma prefac ca ii dau deschide o gura maaaare cit o sura. Exact cind se pregatea sa bage inca o runda de scirtiieli de plictiseala, am aterizat si toti oamenii aia care aplaudau si s-au ridicat sa coboare i-au captat atentia din nou. Asa ca i-am scutit de alte comentarii ozzenesti. In schimb, citiva l-au felicitat pentru cumintenie. Haha, saracii cind l-au vazut la bord se asteptau la ce e mai rau pentru cele 3 ore de zbor. Nu e cazul, noi suntem calatori de felul nostru!

PS: A fost si prima calatorie cu avionul in care eu n-am atipit nici macar 5 minute…

Cresc copii, povesti si visuri.

Comments 3

  1. diana says:

    doamne cat de mare e!
    si de ce zici ca nu dai mancare la copil? 😀 daca deschide gura, sigur e pregatit. eu zic sa mai uiti cat-un fruct, cate-o atentie pe langa. scapi si de stresul pasatului, piureutelor si altele, si rezolvi si poftele copilului 😛

  2. Joe says:

    Stai sa vezi, ca am inceput sa-i dau, ca altfel nu scap de el. Imi trage mina spre el, trage castroane, e disperat. O sa dezvoltam si subiectul asta imediat!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *