(P)remiera. Nero la spa

A fost cea mai amuzanta invitatie pe care am primit-o. Strig: Nero, vezi ca te-au sunat de la Ana Aslan Animax!

Premium stuff pentru supravietuitorii adevarati: tuns, spalat, parfumat, frezat, urechi, glande, unghii. Ah, nu, fara unghii, va rugam, nu mai vrem nimic cu unghii, ne intelegeti. Dar vrem spa pentru un catel obosit – bule care ies dintr-un covoras antiderapant, hidromasaj cu uleiuri speciale pentru blana si sare de la Marea Moarta. “Indicata dupa efort prelungit atat pentru animalele care sufera de dureri musculare, cat si pentru cele in varsta, obosite sau in convalescenta”. That would be me, dar, ma rog, ii cedez locul lui de data asta.

Si am fost aseara la Animax Vulcan sa-l relaxam pe Nero si sa-l aranjam, caci ii crescuse blana inegal in zonele unde a fost ras pentru operatie, perfuzie, etc. Am strabatut orasul aglomerat, dar, na, ce nu face omu’ pentru fericirea catelului.

Desi au magazine in tot orasul (si in toate orasele), doar la Vulcan au si centru de toaletare pentru catei. Restu’ magazinelor sunt in mall-ul si supermarketuri si, ei bine, la noi n-ai voie cu catelul in asemenea incinte sfinte, e de la sine inteles. Banuiesc ca e un cerc vicios: atita vreme cit oamenii nu vor stringe dupa cateii lor de pe strazi, nici nu va fi cale sa-i primeasca in magazine. Ba cred ca nici dupa, caci suntem un popor destul de atasat de prejudecatile noastre.

Si ajungem noi acolo si incepe pigulirea lui Nero. Doua ore si ceva, neam de neamul lui n-a mai beneficiat de atita atentie. Acasa, totul e pe repede inainte: jumatate de sticla de sampon in cap, o perie, o clabuceala zdravana, clatire si gata. N-avem prea mult timp sa stam dupa el, inevitabil e al treilea din serie: Pizza, Ozonu’, Nero si ne cam lasa nervii si salele. Vara mai e cum mai e, insa iarna, cit are blana cit o oaie, e ca si cum ai spala un cojoc gros.

Asa ca acum am avut asa o mica satisfactie doar privindu-l.

IMG_1506

IMG_1514

Sters cu prosop, uscat cu feon-ul  sau cum s-o scrie ca nu-mi trebuie, nu folosesc, n-am. Prin urmare, nici ciinele.

Si tot la capitolul “premiere” – freza de canis 100%, stiti voi, aia putin vilvoi in crestet si scurt spre retezat la ceafa. Fluffy, tapat. Doamne, cit am mai ris de el aseara (cu dragoste, bineinteles). Tot felul de glumite acide (din dragoste, din nou). Noi il tundem de obicei ca pe un schnauzer. E o ocazie buna de a intra in vorba cu oamenii.

“Vai, dar ce rasa e?”

“Canis”.

“Si de ce il tundeti ca pe un schnauzer?”

“Ca-l prinde bine”.

Ce, eu nu vreau sa ma tund ca Miley Cyrus?

Cresc copii, povesti si visuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *