Postul nr. 1000 si 1000 de fritid pentru toata lumea!

Asa imi arata in admin, asta e postul nr 1000 pe blog. Si, daca pentru toate celelalte 999 am incercat sa scriu despre ceva, ei bine, postul asta va fi despre nimic.

Insusi blogul asta e, oarecum, despre nimic si despre tot. L-am inceput ca un blog de parenting, insa am scris atit de putin despre acest subiect, incit mi-e si rusine sa-l numesc asa. Daca il citeste cineva din unghiul asta, ajunge sa creada ca ai mei copii s-au nascut (nasterile le-am acoperit, ca au fost fun), au racit de doua trei ori, s-au jucat de patru ori, au mincat din cind in cind (din ce in ce mai rar, practic), le-a crescut doar cite un dinte, au trecut in fuga prin parcuri si pe la munte si la mare, si au ajuns in Danemarca. Nici un pic de seriozitate (mi-am amintit de diriga de franceza care mereu imi spunea asta: “Putina seriozitate, Popov!”) in dezvoltarea unor subiecte cu potential de a schimba lumea: scutece, fundulete iritate, ce mai pasam in castronas, alaptare, mama sau unde e femeia de altadata?, jucarii si activitati care-l vor face mai destept, relatia, incotro?, antrenament cu olita, dedicare, lacrimi, emotii, vaccinuri, co-sleeping, no-way-co-sleeping. Nimic sau prea putin, si mereu superficial. Unele intimplari, le-am trecut cu vederea intentionat. Pai ce, era sa scriu ca am iesit in Que Passa, am baut niste beri si am uitat sa-i pun scutecul pentru noapte? Si cind dimineata am constatat ca nu s-a intimplat nimic, am considerat ca uau, bravo, am reusit, good mom! Nu…

Nimeni nu ar putea sa invete cum sa-si creasca copiii citind blogul asta, dimpotriva, cred ca e mai bine sa nu fie luat ca reper (poate ar trebui un disclaimer de genul asta).

Nici macar la capitolul jurnale online n-ar putea fi incadrat. Viata noastra e mult mai mare decit cele citeva ipostaze despre care aleg simt sa scriu. Ca orice alta viata, are suisuri si coborisuri, putin spre deloc am scris despre lucruri triste, framintari si intrebari la care, intr-un final, n-as fi putut raspunde decit eu.  Inclinarea mea a fost mai degraba spre aspectele amuzante ale vietii, caci am simtit ca nu pot aduce intelepciune, lamuriri, sfaturi, experiente schimbatoare de viata, dar pot incerc cu zimbete.

Si asta doar cind am timp, pentru ca desi e un proiect de suflet, blogul coboara mereu in lista de prioritati atunci cind apar alte proiecte. Ceea ce e cel mai stupid lucru pe care-l fac (ma rog, topul e destul de strins), pentru ca multe proiecte si multi oameni extraordinari mi-au venit in viata via acest blog. Proiecte paralele cu blogul, nu ma refer la publicitate. Posturile platite pot fi numarate pe degetele de la o mina, ceea ce iarasi ma descalifica din cursa bloggerilor de succes care incep toti cu A.

Ceea ce mi-a oferit si o mare libertate pe care o apreciez, aceea de a publica ce vreau eu, cind vreau eu, cum vreau eu. Dupa ani de zile de studiat si aplicat “strategii” online (content, seo, promovare, monetizare), bucuria mea vinovata si maxima a fost aceea de a le ignora complet. N-o sa fiu ipocrita sa spun ca nu mi-ar fi placut sa traiesc numai din scrisul pe blog. O sa fiu doar sincera si o sa spun ca nu am fost in stare sa fac asta, sa scriu pentru trafic, visitors, views intr-un ritm care nu era al meu, cu planuri editoriale si strategii de convingere ale clientilor. Cu bucurie si pret pe post, link, like, share.

As fi putut sa o fac (poate, nu stiu, cu o disciplina mai riguroasa siiii, evident, putina seriozitate!), dar am preferat sa ma complac. Intr-un spatiu in care sa ma simt confortabil, sa ma simt eu. Cred ca in on-line trebuie sa faci valuri, iar eu, de ani buni, n-am facut decit sa plutesc usor deasupra apei. Eliberator, din nou.

Ceea ce incerc sa va zic prin cuvintele astea multe si la ceas aniversar cum ar fi e ca:

  • va multumesc ca ma cititi si ca vorbiti cu mine.
  • o sa ma straduiesc sa scriu mai bine si nu neaparat mai des. Deja daca ma uit la primele posturi mi-e un pic rusine, ceea ce e ok, se cheama ca am evoluat.
  • n-am nici un cadou, concurs, promotie, eveniment, give-away cu aceasta ocazie. Inca o dovada ca nu sunt un blogger serios.

Ceva, ceva, tot am insa. Cind mi-am dat seama de asta, am stiut si ca pot scrie postul nr 1000 (ceea ce, trebuie sa recunosc, ma intimida putin. E mult, nu? Sau mi se pare numai mie?). Am pentru voi un gind, o descoperire, o idee la care va puteti gindi si voi. E darul meu virtual si are legatura cu ceva ce nu veti putea  cumpara niciodata: timpul.

Asadar, am fost azi la scoala de daneza unde am invatat despre viata de zi cu zi, cum sa povestim ce am mai facut/ facem, vom face, ocazie cu care am aflat cum impart danezii o zi.

5-9 – om morgenen – dimineata

9-12 – om formiddagen – inainte de miezul zilei

12-13 – om middagen – miezul zilei

13-18 – om eftermiddagen – dupa miezul zilei

18-24 – om aftenen – seara

24-5 – om natten – noaptea

Imaginati-va un tabel cu zilele saptaminii in stinga, scrise vertical, una sub alta, si cu perioadele zilei descrise mai sus scrise orizontal, in capul tabelului. Apoi in acest tabel, completati 10 activitati de fritid. Fritid se refera la tot ceea ce faci pentru tine, pentru sufletul tau, tot ce nu tine de munca, obligatii. Sunt chestii pe care vrei sa le faci, nu pe care trebuie sa le faci. Fritid inseamna timpul tau.

Eu am facut asta azi, a fost greu, dar am reusit sa ajung la 10. Si una dintre lucrurile pe care le-am scris in tabel a fost blogul. Care n-a fost intotdeauna fritid, dar a devenit si va ramine asa.

1000 de fritid pentru toata lumea!

Cresc copii, povesti si visuri.

Comments 3

  1. Diana says:

    La multe mii inainte!
    Vaidemine, in olandeza este vrijtijd (se pronunta un fel de fraitaid) si tot pe acolo suntem si noi cu morgen si. … poi ieri cum a tradus copilul involuntar azi 🙂 viata e frumoasa, cu alte cuvinte? Chiar daca e cam frig si intuneric :))

  2. Natalia says:

    M-ai facut curioasa sa vad cum scriai la inceputuri. 🙂 Acum tare imi place sa te citesc!

  3. Joe says:

    @Diana: Ma ia cu virtij, cind aud cum se zice si pe la voi! :))) Copiii sunt cei mai tari, nu se lasa impresionati cu una cu doua de regulile astea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *