Pe trecerea de pietoni

In fiecare zi, o traversam de cel putin doua ori, spre parc, spre gradi, spre centru. E o trecere de pietoni peste Soseaua Pantelimon, semnalizata: desenata pe jos, (putin cam sters, dar vizibila), are si panouri. Si cu toate astea, peste jumatate dintre soferi nu opresc sa acorde prioritate pietonilor.

Imi dau seama cit sunt de penibila uimindu-ma mereu, cu aceeasi intensitate si umplindu-ma, mereu, de acceasi frustrare sufocanta cind se intimpla. De ce? Cum sa faci asta?

Ca majoritatea lucrurilor care nu sunt in regula in orasul asta (gropi, mizerie, masini parcate aiurea, etc), neopritul soferilor la trecerea de pietoni a inceput sa ma enerveze si mai tare de cind am copii. Adica, mai exact, de 5 ani si jumatate, eu traversez trecerea de pietoni care nu (prea) impresioneaza soferii in diverse formule: cu un carut, cu un copil in brate/ de mina, cu un copil in carut si unul de mina. Iar masinile trec cu viteza prin fata sau prin spatele nostru in goana lor care nu le permite 30 de secunde de ragaz civilizat. Am constatat ca am dezvoltat anumite comportamente specifice, atit eu, cit si Ozonu’: merg aplecata peste carut, de parca as vrea sa-l inconjor, il string de mina foarte tare fara sa-mi dau seama, iar el merge cu o mina ridicata si striga “stop” spre masini. Trebuie sa am grija sa nu ramina un pas in urma mea, sa nu treaca vreo masina, sau sa nu mi se blocheze roata din fata a carutului intr-o groapa/ sina de tramvai si astfel, calculul soferului cum ca “am timp sa trec” sa fie eronat.

In plus, instinctiv, in secunda aia in care ma opresc, in mijlocul trecerii, acordind prioritate soferilor, ma uit la ei.

Suntem foarte aproape unii de altii, va dati seama. Si fara pretentii de statistici exact, va pot spune ca multe sunt femei fara nici un fel de solidaritate fata de impingatoarele de carut ca mine. Nu e corect de cerut asta, stiu. Asa cum nu e nici corect de presupus ca exista vreo legatura intre highway to hell si cele doua maicute in Loganul rosu care nu numai ca n-au oprit, desi eu eram cu copiii in mijlocul trecerii, ci nici macar n-au incetinit cind ne-au trecut prin fata. Da, Soseaua Pantelimon da in Autostrada Soarelui. Drum bun, sper ca ati ajuns la timp la slujba care propavaduia compasiune, intelegere si iertare fata de semenii care gresesc crezind ca sunt in siguranta in orasul lor!

Cresc copii, povesti si visuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *