Nu ti-e somn, ursuletule?

De la editura Cartea Copiilor avem asa:

Winnie, melcusorul grabit – care sta mereu in masina. E una dintre carile de citit pe drumuri. Credeti-ma, selectia a fost foarte dura pentru ca nu aveam cum sa transformam bancheta din spate in biblioteca. Nu de alta, dar Nero unde mai sta?

Omida mincacioasa -se afla mereu in bucatarie, pe masa. O cercetam la fiecare masa, adica de 3 ori pe zi. Si tot de atitea ori facem inventarul chestiilor mincate de omida, vorbim despre cum a mincat ea prea mult si o doare burtica, cum s-a facut cea mai mare omida si, in final, cel mai frumos fluture.

Si, piesa de rezistenta: Scoala ursilor. Cartea asta poate fi studiata oriunde, oricind, nu s-a asociat cu nici o practica zilnica. Primul lucru pe care l-a invatat Ozzy a fost cum pling ursuletii. Adica la intrebarea asta, isi stringe fata, inchide ochii si mimeaza un plins. Pentru ca e foarte simpatic, la inceput il puneam sa faca deseori asa. Acum ne-am mai potolit. Dar asta nu a fost singurul lucru pe care l-a invatat din carte: a inceput sa-i placa mierea (cam mult, dupa parerea mea), pentru ca si ursuletii maninca miere, isi trage scaunul la chiuveta din bucatarie, pentru ca si ursuletii isi spala farfuriile dupa ce maninca, imi arata cana de cafea care-i pentru mine (va dati seama de cita cafea are nevoie  o mama de 12 ursuleti) si multe alte lucruri.

Vazind eu ce succes au cartile astea, am zis sa merg si mai departe si sa incerc efectul cartii: “Nu ti-e somn, ursuletule?”.

E povestea unui Urs Mare care incearca sa-l adoarma pe Ursul cel Mic. Suna familiar, nu? 🙂 Atita doar ca ursuletului ii e teama de inturneric si ursul mare trebuie sa gaseasca tot felul de solutii pentru a-l linisti. (Cu teama de intuneric nu ne-a nimerit, dimpotriva. As vrea sa adoarma cu lampa de veche aprinsa, sa mai citesc si eu un rind de beletristica dupa, dar el nu si nu, mi-o stinge de nu ma vad. Vezi Doamne, nu poate sa doarma cu lumina! Negocierile au esuat, ignoranta ma asteapta cu bratele deschise.)

Dar asta nu e nici o problema, cartea e cu ursi si asta e de ajuns. Totul este minunat, Ursul cel mare il baga in patut, ii citeste o poveste, il inveleste, ii arata stelele si luna, adica ce facem si noi. Pina aici, reusesc sa-l tin in pat. Dar cind ajungem la pagina cind ursul cel mare il ia in brate pe cel mic si-l leagana, Ozzy sare din pat de parca ar fi pe arcuri si tipa: “Vuvu!”. Traducere: trebuie sa-l iau in brate si sa-i cint. Cintecul nostru de leagan clasic e “un elefant se legana”, dar acest cintec e in fiecare seara adaptat la cererea publicului. Adica in loc de elefant avem: vuvu, bebe, miau, etc.

O data asa, de doua ori asa, acum cind vede cartea “Nu ti-e somn ursuletului?” zice “Vuvu”. Adica el, din toata teoria cu “copiii dorm in patut, in timp ce mama le citeste o poveste” a priceput “mama citeste, apoi ma ia in brate si ma plimba”. Fiecare intelege ce vrea, asta e clar, dar cartea e absolut minunata!

Cresc copii, povesti si visuri.

Comments 2

  1. valentina says:

    Si noua ne plac cartile de la aceasta editura si le avem pe cele enumeratem mai putin ultima pe care cred ca o sa o cumpar ca mi-ai starnit interesul. Mai avem Balul Florilor, o poveste draguta care i-a placut mult fetitei mele.

  2. alexandra says:

    E si preferata noastra!!! In lb engleza exista si alte 4 sau 5 carti care continua povestile cu ursuletul cel mare si cel mic, noi le-am luat si le traduc la fiecare citire :))) Fiul meu spunea ca niciodata nu spun la fel textul, dar e in continuare mega incantat de ea!
    Tot la editura asta, printre preferatele mele a aparut si Nasturel – o poveste foarte simpatica si Gruffalo, cu o traducere minunata! Le recomandam 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *