Minivacanta noastra la Rosia Montana

De 1 Mai (si inca trei zile ce au urmat) am fost in Rosia Montana. Ne gindeam noi unde sa mergem, ce sa facem. Marea iesea din discutie, ar fi fost prea multi oameni, iar mie nu-mi plac oamenii. La munte, la fel. Si atunci descopera Babicu’ programul “Vizitati Rosia Montana”: cu drumetii, foc de tabara, filme. O ocazie buna de a si vedea locul pentru care am protestat sa ramina asa. Noi ca noi, dar Ozonu’ nu stia/ putea sa zica Rosia Montana decit cu voce scandata si cu un “uniti salvam” inainte. Hai sa vedem ce e acolo ne-am zis si dusi am fost pe un drum de 6 ore (mult prea mult pentru citi kilometri sunt).

DSC_2189

De stat, am stat la o familie (vacanta de 4 zile ofera cazare la localnici, doua mese pe zi si tururi si drumetii in fiecare zi si costa 245 ron/ persoana), o casa tipica de tara cu vaca si gaini in curte. Bonus: un catel si o pisica pe care Pizza i-a fugarit prin curte cind a avut timp. Din fericire (pentru mine, si pentru ei) nu prea a avut, pentru ca am fost mai mult plecati.

In prima zi, am vizitat satul si baza lui Tica Darie (cercetasii si rezervele de produse din lina pentru magazinul Made in Rosia Montana).

DSC_1973

Simbata, pe o ploicica marunta, am mers la Muzeul Mineritului și Galeriile Romane, unde, in intunericul grotei, Ozonului i s-au luminat ochii cind a aflat povesti cu vilve. Despre vilvele baii, creaturi si bune si rele (caci iti pot arata unde e aurul in aceeasi masura in care te si pot pedepsi daca iei prea mult), ii citisem cu o saptamina inainte din cartea “Ingeri, Zmei si joimarite”. Dar faptul ca a auzit din nou, de la ghid povesti noi si mai concrete l-a umplut de bucurie si, un pic, de credinta ca ele chiar exista (din acest motiv a tinut sa-mi precizeze ca “sunt niste legende, mami”).

DSC_2008

DSC_2006

Apoi am vizitat exploatarea de la suprafata a masivului Cetate, loc unde m-am simtit putin ca-n Islanda, putin ca-n Mordor.

DSC_2020

DSC_2033

DSC_2039

DSC_2066

Seara n-am mai ajuns la proiectiile de film, pentru simplul motiv ca ne-am asezat “putin” in pat sa ne odihnim, pe la 18.30, asa, si ne-am trezit cu totii a doua zi dimineata. 🙂 Un record absolut al somnului colectiv in familie.

Duminica, o zi splendida in care am pornit in drumetie cu forte proaspete (cum altfel dupa un somn de 14 ore). Am facut Turul Țarinei, cu panoramă de pe Muntele Rotundu si vârfurile munților din jurul așezării. Am fost si la statia meteorologica, a vazut si copilul “de unde vine vremea”.

DSC_2120

 

DSC_2172

DSC_2248

Ca sa nu mai patim ce am patit, nu ne-am mai culcat, asa ca la ora 9 eram primii la focul de tabara din curtea casei lui Eugen David, presedintele Alburnus Maior. Copiii n-au rezistat prea mult, unul a adormit in carut, altul intr-un culcus improvizat, cu sacul de dormit intr-o remorca. Cind Pizza mica s-a trezit uimita ca nu e la caldurica de sub plapuma, ci la focul din gradina, am plecat cu totii la cazare. Aflasem deja destule povesti care au transformat Rosia Montana dintr-un nume al unui sat in care se intimpla lucruri intr-o locatie vie, cu oameni vii.

O sa mai mergem la Rosia, chiar in vara asta. Mie mi-a venit o idee care o sa ma bintuie daca n-o ducem la indeplinire. In plus, e un loc frumos, in care ne-am simtit foarte bine si unde mai avem lucruri de descoperit: Sfinxul Roșiei Montane, Piatra Despicată și Piatra Corbului, cel putin. Erau in programul din ultima zi, dar drumul lung spre casa ne-a speriat mai mult decit vilvele.

Cresc copii, povesti si visuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *