Mail deschis despre decolteul inchis

Iata si o reactie la textul Cristinei despre alaptatul in public sosita pe mailul unde oricine poate trimite un articol parintesc: [email protected]! Multumesc pentru aprecieri, pentru text, pentru tot! Blogul incepe sa devina un loc cu pareri cit mai diverse, numai bune de respectat! Numai bine! 🙂

Numele meu este Ioana Nita, am 23 de ani si sunt o viitoare mamica. Mai exact, in jurul datei de 15 decembrie ar trebui sa vina pe lume puiul meu, Eduard Cristian. De cateva luni incoace, mai exact de cand am aflat ca voi deveni mamica, am inceput sa citesc blogul lui Joe, de care am auzit de la o cunostinta comuna. Nu o cunosc pe Joe personal, dar am gasit foarte util pentru o viitoare mamica blogul ei si informatiile postate acolo, foarte distractiv si interesant felul ei de a descrie diverse experiente si astfel, am devenit un cititor fidel.
Azi dimineata, am gasit postata povestea scrisa de tine, despre <alaptatul in public>, am citit-o si te-am aprobat pe deplin iar apoi, gasind invitatia ta de a scrie pe aceasta adresa, m-am hotarat sa-ti scriu. E adevarat, nu am nascut inca, dar cu toate astea, am deja anumite pareri formate despre diverse subiecte legate de “activitatile” unei mamici si m-am gandit ca ar fi bine sa ti le impartasesc.
Inca de cand am aflat ca voi deveni mamica in mintea mea au incoltit anumite idei si convingeri, printre care si cea dezbatuta de tine, despre alaptatul in public. Mi-am facut o groaza de ganduri despre ce voi face, cum voi proceda cand va veni momentul sa alaptez, cum ma voi descurca cu poftele de nestavilit ale puiului meu, care nu va tine cont de faptul ca suntem doar noi doi, in intimitatea casei noastre, sau ca suntem in afara, in vazul altor persoane. M-am gandit mult si mi-am dat seama ca nu voi putea sa-l alaptez de fata cu altcineva. Bineinteles, aici ii exclud pe sotul meu, sau pe sora mea, sau pe mama mea…dar cam atat. In rest chiar nu ma simt pregatita sa impartasesc acest moment si cu alte persoane. Mie asa mi se pare normal, sunt momente unice de care vreau sa ma bucur in liniste si pe care imi doresc ca micutul meu sa le poata savura in tihna, ferit de privirile curioase ale altora. Nu ma pot imagina alaptand de fata cu tatal meu, sau cu socrul meu, persoane in fata carora, in mod normal nu mi-as arata sanii si nu vad de ce as face-o acum, chiar daca toata lumea spune ca este ceva normal.
Din pacate, deja m-am “lovit” de pareri dezaprobatoare in legatura cu acest subiect incat am ajuns chiar sa cred ca eu sunt singura care gandeste asa, ca sunt eu inca prea mica, prea imatura si nu pot trata cu suficienta intelepciune acest subiect, nu pot vedea normalitatea intr-un lucru care pare atat de firesc pentru TOATA lumea. Cand bebe cere, trebuie sa-i dai orice ar fi, oriunde ai fi…in parc, in metrou, de fata cu toata familia, prieteni etc. Mie nu mi se pare normal si sunt hotarata sa-mi urmez acest instinct si sa fac lucrurile asa cum consider eu ca este mai bine.
Mi s-a intamplat, nu de putine ori, sa intalnesc mame, cunoscute si necunoscute, ai caror copii trageau efectiv de bluza lor, in cautarea sanului. Iar ele erau nevoite sa se descopere si sa potoleasca foamea copilului lor, desi se aflau sub privirile a zeci de curiosi din tramvai sau din parc. Mie nu-mi place ca atunci cand mananc sa stea cineva si sa se uite la mine cum mananc, sa se mire cat mananc, cat de repede sau cat de incet si, sunt sigura ca nici puiului meu nu i-ar placea acest lucru, sa fie urmarit de priviri curioase atunci cand papa. Tocmai de aceea, pornind de la ceea ce simt eu si de la povestea ta, care ma intareste in hotararea mea si-mi demonstreaza ca acest lucru nu tine de maturitatea fiecarei mame, ci de felul in care vedem lucrurile si in care vrem sa ne ingrijim puiul, sunt hotarata sa-mi urmez instinctul de a pastra aceste momente frumoase numai pentru noi doi!

Cresc copii, povesti si visuri.

Comments 2

  1. Sara says:

    Hello,

    Eu am 32 de ani, viitoare mamica tot in jurul aceleiasi date ca si autoarea articolului si subscriu la parerea ca alaptatul este o chestiune extrem de intima intre mine si copilul meu. Motiv pentru care mi-am achizitionat un sling cu inele pe care, printre multe alte intrebuintari, il voi folosi ca sa ne protejam atat eu cat si copilul de privirile indiscrete 🙂

    Desi nu este nici pe departe acelasi lucru, nu sunt nici adepta topless-ului, motivul fiind acela ca vreau sa decid eu cine imi vede sanii, nu sa decida cel care trece pe langa cearceaful meu. Poate sunt prea old fashioned, desi….culmea…deloc pudica.

  2. Joe says:

    Hm, e bun slingu’ pt scopuri din astea. Si e buna si viziunea ta/voastra romantica asupra alaptatului. Mie imi lipseste total aceasta latura, asa ca pentru mine Ozzy a fost ala mic care ma tragea de titze din doua in doua ore! 🙂 Asa ca nu prea imi pasa unde/cum se intimpla, scopul era sa fie el fericit! :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *