Trecem iar printr-o perioada siciita de crescut de canini. Timp de o saptamina aproape nu a vrut sa manince nimic in afara de struguri albi. A facut o fixatie pentru struguri, maninca struguri dimineata, la prinz si seara. Am reusit (din intimplare) sa-i mai variez meniul nimerindu-l cu chestii pe care sa le accepte: suc de morcovi cu telina, nectar de piersici (2 piersici blenduite in suc de portocala, cu o lingurita de de miere), pepene, un biscuite ratacit mai mult prin gura lui Nero. Si iar struguri.
Asa ca atunci cind i-am facut budinca de morcovi si a mincat, am fost chiar uimita. Reteta originala ii apartine Laurei. Eu am modificat-o un pic, sa o fac mai Ozzy friendly. Asadar:
Ingrediente:
Amestecam bine uleiul, zaharul si ouale, adaugam morcovii rasi (pe razatoarea mica ), coaja de portocala, stafidele si amestecam din nou. Si apoi faina amestecata inainte cu praful de copt. Punem aluatul in vasul termorezistent in care am asezat o foaie de copt si il bagam in cuptorul preincalzit. In jumatate de ora ar trebui sa fie gata. Promit ca la a treia tarta fac si poze! 🙂
Acum maninca din nou, a ramas doar cu siciiala si cu trezitul noaptea. Abia astept sa-i iasa si dintii astia si gata, inca vreo citeva masele si gata…haha.
Cresc copii, povesti si visuri.
Pana acum nu m-am lamurit ce intelege romanul prin zahar brun. E zahar nerafinat sau zahar din trestie de zahar?
Am testat si eu asta seara. Super buna. Dar intrebare: la ce o incadrez? mancare sau desert?
Eu inteleg zahar nerafinat, nu stiu ce inteleg si restu’ de romani. Cit despre budinca, ma bucur ca ti-a placut, eu o incadrez la mincare dulce. 🙂