Intr-o lume ideala in care eu as fi o mama ideala, experimentele celor 2 lor mi-ar stirni numai sentimente de uimire, incurajare si sustinere. Ce copii minunati, poate ar trebui sa le cumpar o trusa de experimente. Ce copii minunati, poate intr-o zi or sa ia Nobelul pentru chimie. Dar nu, eu trec prin diferite stari, singura constanta e intrebarea: oare ce le mai trece prin capetele alea simpatice?
Tudor a facut experimente dintotdeauna (am senzatia). De curind, a cooptat-o si pe sor’sa, si ma vad nevoita sa recunosc ca singurele momente in care se inteleg de minune, isi fac declaratii de iubire si de prietenie reciproca, se imbratiseaza, se pupa, deci NU SE CEARTA, sunt cele in care lucreaza impreuna la un “experiment”. Sunt sfisiata intre dorinta de a ma bucura de liniste si armonie (5 minune, hai 10), si instinctul de supravietuire, de salvare a casei, planetei si propriei persoane.
Daca la inceput experimentele erau inofensive (baloane umplute cu pasta de dinti, amestecuri dubioase de substante puse la inghetat in congelator) ultimul experiment a constant in a ne turna, pe furis, lipici cu sclipici si sapun lichid in cafea. E adevarat, dintr-o gura n-am murit (ii multumesc sapunului lichid pentru gustul specific, lipiciul cred ca s-a dizolvat destul de bine), dar asta ma duce cu gindul ca ei, de fapt, fac un singur experiment in bucla. Cit rezista parintii nostri fizic si psihic?
Mai rezist, dar asta nu inseamna ca nu m-am saturat sa:
Sa gasesc guma de mestecat in papuci si lipici cu sclipici in cafea. Si cu toate astea, ce plictisitoare erau zilele cind nu se intimplau toate astea.
Cresc copii, povesti si visuri.
M-ai facut sa zambesc nostalgic.
Adolescenta mea a trecut si ea prin faza asta minunata, de obicei eram toleranta , dar cand crema mea( unica si greu de gasit la Montreal fiind marca romaneasca) ma suparam oleaca.
Nu punea amestecurile la congelator , dar baia era laboratorul principal: crema de ras, de dinti, de…orice era binevenit pentru o noua combinatie.
Vorba ta, sa ma bucur de 10 min de ragaz sau sa ma ingrijorez.
Acum cei mici sunt la faza de desene rupestre, desene tatuaj, incercarea marcarului permanent pe geanta lu mami si ghetele lu tati.
Sa ne traiasca, sa fie sanatosi si noi pe langa ei.
Abia astept postarile tale,
Denisa