Jungla din supermarket

Ultima sesiune de cumparaturi in supermarketul din cartier a fost ceea ce, in mod modest si clasic, as numi un cosmar. Nici n-am intrat bine, nici n-am apucat sa punem un produs in cos, caci Ozonu’ a inceput sa alerge printre rafturi, sa se ascunda, trintindu-se pe jos, tirindu-se, si prefacindu-se ca ne impusca pe ascuns. N-ar fi fost nici o problema – e jocul lui preferat in timpul cumparaturilor, l-a mai practicat, cu ta’su in tandem. Atita doar ca acum era ceva mai exagerat si strident, ca niciodata: tipa, se trintea ostentativ, (aproape) a darimat o stiva de sticle de sampon, etc.

Il rog o data, de doua, sa se potoleasca. Sa faca ce vrea, dar mai usurel. Degeaba. Ma enervez rau, da’ rau, il iau de o mina si il scot afara din magazin. In brate o tineam pe Pizza, care, vai ce uimire, nu mai voia sa stea nici ea in carutul de cumparaturi, ci alerga dupa fra’su. Paau! Pau! Pau!

Time out. Nu pentru cei doi, pentru mine, vreo saptamina asa as fi stat intr-un time out total, intr-o cabana la munte, cu vreo 5 carti si o sticla de vin in brate. Joe, nu te misti de aici pina nu le termini pe toate!!! Asa m-as fi pedepsit, jur.

Dar nu e cazul, nu-i asa?!? Sa revenim la realitate. Ii explic ce n-a facut bine, unde greseste, de ce m-am suparat, dezvolt tema cu “poti sa faci ce vrei, atita vreme cit nu-i deranjezi pe ceilalti”, etc.

Se uita la mine de jos in sus, asa, mirindu-ma. Si atunci imi dau seama: “Aaaa, de ce nu zici asa, tu esti un baietel dintr-o jungla care a venit prima data la magazin si nu stii cum sa te porti, asa-i?”

Miriitura.

“Ok, nici o problema, te invat, daca vrei. Auzi, da’ pe prietenul tau rinocerul de ce l-ai adus? E adevarat ca sunt pe cale de disparitie? Am auzit o stire, ca cica in 10 ani, gata…”

Se opreste din miriit si se uita consternat la mine.

“Care rinocer?”

“El!” Ii fac un semn discret catre un paznic cu o burta uriasa care iesise la fumat.

A ris, s-a calmat, am intrat. In lipsa noastra, Babicu’ facuse deja toate cumparaturile (ceea ce spune mult despre contributia noastra), statea la casa. Iesim inaintea lui si-l asteptam. La casa vecina, doi parinti, cu doi copii, aproximativ de virsta alor mei. Ies si ei sa astepte, tatal ramine sa plateasca. Baiatul da semne de miriieli si el. Mama ii face semn tatalui si acesta pescuieste o punga de chipsuri dintre cumparaturi, i-o da vinzatorului sa o scaneze prioritar. Mama ii da punga copilului. La care el isi incepe criza: Nu vroiam sa o cumparaaaaam! Vroiam sa o furaaaaam! Sor’sa incepe si ea.

Si da-i si tipa, si plingi, si urla.

Totul va fi bine.

Iata si un articol, folositor sper eu, despre ce se poate face in astfel de cazuri. Eu l-am citit pe nerasuflate, dupa: http://www.ahaparenting.com/blog/3_Strategies_That_Prevent_Most_Misbehavior

Cresc copii, povesti si visuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *