In Alunis

Daca va zic ce criterii de cautare am avut la ultima iesire la munte, o sa spuneti ca sunt eu: sa fie la munte, dar nu prea departe, sa-l primeasca pe Nero (adica sa-l primeasca pe bune, nu sa-l inchida in hambar, chiar daca e un ciine cu cazier), sa fie camerele ok, sa arate bine pensiunea, sa aiba curte mare, eventual cu loc de joaca, sa putem minca acolo, sa avem ce face prin imprejurimi. Unde sunt oamenii care ultima data stateau la cort? Ei bine, sunt si ei pe undeva 🙂 , numai ca acum am mers cu ai mei si cu copiii (Babicu’ fiind plecat saptamina asta).

Din click in click am ajuns la Dor de Alunis si a fost foarte bine. Nu e chiar munte, ci mai mult deal, dar zona e foarte frumoasa, cu case frumoase (si fara pensiuni si turisti). Mincarea la Alunis e foarte buna, simpla si cinstita, gazdele zimbitoare si prietenoase, muzica buna, aerul curat, iarba verde, trifoiul crocant. Iar curtea, ah curtea e mare, are porti de fotbal, o caruta, un hamac, un leagan si loc cu nisip. E genul ala de curte unde pot sa eliberezi copiii in siguranta si sa citesti si tu o carte. Nu au ce sa pateasca, asta daca nu-si aduc sabii de acasa, pe furis.

Doar ca ai mei, obisnuiti sa stea inghesuiti, s-au organizat gramada:

Prin imprejurimi am gasit asa: poienite unde ne-am oprit si am mincat fructe si ne-am sprijinit de capite de fin, Piatra verde (care chiar asta e, o piatra mare verde), Salina Prahova (liftul e stricat, dar drumul cu maxi taxi pina in salina face toti banii, Ozonu’ a fost impresionat. Asta inseamna ca e creepy, sper ca v-ati dat seama), Tigul dulcetii de la Brebu de unde ne-am cumparat sirop de muguri de brad si de catina, zacusca si dulceata.

In cautarea capitei perfecte:

Bunici la salina. Ozonu’ era la locul de joaca.

Un week-end tihnit, involburat pe alocuri doar de protestele mele fata de mama mea care era mai mult decit grijulie cu copiii mei, dupa ce fusese la fel si cu copiii ei. 🙂

Mama mea, ingrijorata ca nu ma ingrijorez: 

Cresc copii, povesti si visuri.

One Comment

  1. Laura says:

    Cat de frumos! Am tot vrut sa ajung si eu la salina Prahova anul asta dar n-am reusit. Nu-i timpul pierdut oricum, sper ca macar o zi sa trec pe acolo.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *