(He)art attack

Aseara am iesit in oras fara copii pentru prima data de cind s-a nascut Pizza. L-am asteptat pe Babic sa vina de la munca si sa plimbe catelul, am hranit copiii bine, m-am imbracat si dusa am fost. Am ajuns la cafenea si apoi am stat cu ochii pe telefon vreo 3 ore. Bine, nu numai asta, am baut si o bere, am vorbit cu fetele, am facut poze de grup, am ris. Si am stat cu ochii pe telefon.

De de acasa, vestile erau cit se poate de linistitoare. Babicu’ rezista. Zimbetul lui ma face sa ma vizualizez si intr-un club. 
A reusit chiar sa-si adoarma unul dintre partenerii de joaca.

Apoi cind acesta s-a trezit, n-am mai rezistat eu si am fugit acasa. Mai exact cind am primit poza asta.

Acasa, gasesc copiii extrem de bucurosi ca m-am intors. Le-am lipsit mult in cele 3 ore. Atit de mult, incit nici nu mai stiau pe ce lume sunt. “Mami, mami, ne pregatim de Halloween”, m-a anuntat Ozonu’ aratindu-mi cele 3 masti lipite de perete.

Cresc copii, povesti si visuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *