Hakuna matata cu multa ceapa

Adaptarea mea la cultura daneza merge ca pe roate. La viteza maxima. Acum am ajuns la capitolul julefrokost. 

Julefrokost inseamna masa de Craciun. A, da, ati tresarit putin? Suna familiar? Incercati sa uitati tot ce stiti despre asta, daca vreti sa va imaginati cum ma simt eu. Pentru ca daca pina acum am fost la masa de Craciun …de Craciun, dupa un post lung (de preferabil din punct de vedere moral), aici, masa de Craciun e oricind si foarte des incepind cu luna noiembrie. Mi-e si frica sa ma gindesc la cite mese participa un danez mai popular sau cu familie mai mare. Pentru ca, practic, mesele de Craciun sunt peste tot – la rude (la fiecare, pe rind), intre prieteni, intre colegi, la club. Combinatii de n luate cite mese. Sunt niste petreceri la care fiecare aduce ceva de mincare si snaps-urile aferente.

Babicu’ a fost invitat la julefrokost-ul de la Clubul de fotografie. I-au zis sa aduca ceva traditional, moment in care m-am panicat. Ce sa gatesc? Ce e si traditional cu adevarat (e de discutat, nu?), poate fi transportat cu bicicleta, si, cel mai important, ce stiu eu sa fac?  Chiar daca putini ar avea ocazia sa compare versiunea mea cu cea originala, o mincare ratata e ratata international.

Dupa un brainstorming in familie, am ajuns la fasole batuta. In afara de faptul ca fierbi la fasolea aia de-ti ies ochii din cap, restul e destul de simplu. Babicu’ s-a prezentat la petrecere cu caserola cu fasole si a fost un real succes (putin impins de la spate de prietenul lui care a spus in gura mare “Romanian beans! Extraodinary! Tasty!” ca sa-i incurajeze si pe traditionali sa incerce).

La nici o saptamina distanta, am avut si eu Julefrokost la scoala. Aduceti ceva traditional!

Ah, desigur, fasole batuta reloaded. Cum fasolea alba se terminase in runda precedenta, am mers pe fasole neagra. Luasem o punga mai demult pentru ca imi place culoarea ei si mi se pare ca s-ar potrivi in farfurie cu ceva verde si cu ceva portocaliu. Din fericire, n-am gatit-o niciodata, asa ca am mai avut de un frokost.

A fost un succes si de asta data, neumbrit de faptul ca a trebuit sa zic in daneza cum se pregateste. Profelor de daneza le-a placut mult cum suna “fasole batuta”, au repetat dupa mine si mi-au zis ca e ca si cum ai spune “hakuna matata”. Asa i-a ramas numele.

Iata cum a aratat farfuria mea.

20161130_115309

(Chestia aia maro din mijloc e fasolea, in caz ca aveti dubii)

Am avut asa: orez prajit din Taiwan, orez picant cu cartofi din Pakistan, guacamole din Mexico, tzatziki din Grecia, ravioli din Ukraina, papas rellenas din Cuba si short bread din Scotia.

Dupa ce am terminat de prezentat si de mincat, am cerut si retete, si tips and tricks de la fiecare, de m-au intrebat colegii daca-mi place sa gatesc. O, nu, e pentru blog!

Asadar, am aflat pentru voi:

  1. La tzatziki, secretul e sa pui si un pic de otet in afara de iaurt, castraveti si usturoi. Cica e bun (si) pentru mahmureala. Pentru mine a avut gust de vacanta. 20161130_110804
  2. Guacamole. A fost cea mai simpla varianta de guacamole pe care am mincat-o, foarte buna.20161130_110836

Tips: Cel mai important e sa fie avocado bun, copt. Cica un avocado nu se incearca incercuindu-i burta intre aratator si degetul mare si apasindu-l. Nu, nu, asta e un mod profan. Un avocado se tine vertical si se pasa usor (cu aceleasi degete), la cap si coada simultan. Daca ati trecut peste aceasta etapa, pasati-l. Daca folositi blenderul, puneti si putin lapte (f putin, de la Mexico zicere). Apoi sare, chili si lime (foarte important, lime si nu lamiie) si bucatelele de ceapa si rosie.

3. Raminem in zona, pentru reteta de papas rellenas din Cuba. 20161130_111813

Cartofii se fierb si se paseaza (se fac piure, dar nu foarte moale). Din piure, se fac niste guguloaie care se umple cu carne tocata (care carne tocata a fost in prealabil trasa in tigaie cu condimente si usturoi). Dupa ce umpli guguloaiele le treci prin ou si faina (ca pe snitele) si le prajesti. Nu e o reteta cu care sa tii regim, dar e buna rau. Merge cu tzatziki.

4. Pentru orezul prajit, n-am cerut indicatii, pentru ca oricum nu-i iese nimanui cum le iese lor. Cel din Taiwan era cu porumb si vita, bun rau. Cel din Pakistan – vegetarian si picant. Si nici pentru ravioli n-am cerut reteta. M-a descurajat faptul ca erau mici si multi, mi se parea un fel de munca de lego. 20161130_11211420161130_11135220161130_112118

5. Shortbread e un desert din Scotia, un fel de prajitura care se maninca de Craciun si de 1 ianuarie, ca poarta noroc. E facuta din faina, unt si zahar care se amesteca bine, apoi se intind intr-un strat si se baga la cuptor pina cind arata asa. A, se mai pune zahar si deasupra. Are gust de biscuiti de unt, e bun, insa mult prea dulce. Nu-mi dau seama cum ai putea sa maninci in fiecare zi, asa cum mi-a zis Emma ca se intimpla in familia ei. Fac niste tavi de shortbread si le pastreaza in frigider chiar si o luna.

20161130_110812

Am mincat pina n-am mai putut. La sfirsit, am intrebat daca vrea cineva fasolea care a ramas (cam jumatate de caserola), ca nu mai suportam sa o vad in fata ochilor si nici sa o car casa unde soarta ei ar fi fost incerta, caci noi nu prea mincam fasole. Am impartit-o frateste intre Cuba si Taiwan, voiau sa duca ciudatenia si sotilor lor (danezi).

 

Cresc copii, povesti si visuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *