Greierul din claia de fin si cit de diferite sunt lucrurile de sus, in orasele din luna

Un fragment din povestea pe care am citit-o in campania Booktopia:

“Am ajuns intr-o mica vale a cerului. Acolo, luna recoltei furisase trei mici orase, trei mici orase denumite Semiluna, Pui-de-Luna si Luna-de-Argint.

In orasul Semiluna, oamenii privesc afara din case prin usi si intra in case pe ferestre. Asa incit toate clopotele de la usi au fost luate si asezate la ferestre. De cite ori vroiam sa sunam la un clopot de intrare, ne duceam la fereastra.

In orasul Pui-de-Luna, hornurile caselor aveau ferestre pentru ca fumul sa priveasca afara pe fereastra si sa vada cum e vremea, mai inainte de a iesi pe horn. Si de cite ori hornurile obosesc de a sta tintuite sus, pe acoperis, coboara in pivnite si se apuca sa danseze. Noi am vazut cinci hornuri coborind de pe acoperis, luindu-se de miini, indoindu-si capetele si apuncindu-se sa danseze un dans vsel al hornurilor.

In orasul Luna-de-Argint, pivnitele sunt nemultumite. ele isi spun una alteia: “Am obosit sa stam tot dedesubt, mereu dedesubt”. Se furiseaza afara din case si se catara sus, pe virful acoperisului.

Si asta e tot ce am vazut acolo sus printre orasele din luna: orasele Semiluna, Pui-de-Luna si Luna-de-Argint. A trebuit sa ne intoarcem repede la claia de fin, ca sa ne putem trezi de dimineata, dupa somnul noptii”.

(O poveste din iarba inalta, CarlSandburg)

Voua in ce oras v-ar placea sa locuiti? 🙂

Si citeva poze de la fata locului: eu, tribuna si omu’cu diversiunea (care striga “mamaaaa” de zor si ma tragea de pantaloni)!

Cresc copii, povesti si visuri.

One Comment

  1. Sara says:

    Ha ha ha 🙂 Pozele fac cat o mie de cuvinte. Sunt la varsta la care zici ca le-a crescut din nou cordonul ombilical 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *