Frigul nu e dusmanos, frigul e prietenos

Un mail (de la o agentie?) despre o conferinta despre sezonul rece (aparent exista asa ceva si nu se refera la incalzirea/ racirea globala, ci la mucii copiilor), venit din greseala pe adresa mea, m-a inspirat sa scriu acest post. De fapt, nu mailul in sine, ci faptul ca l-au primit mai multi bloggeri cu rugamintea de a publica pe blog comunicatul trimis, indiferent daca au fost sau nu prezenti la evenimentul respectiv. Eu, sincer, am crezut ca m-au confundat cu o alta Cristina si le-am raspuns. Nu mai sunt demult interesanta pentru agentii, clienti, branduri, si asa ma bucur de libertatea asta si de blogul meu fara de miza pe mica mea insula Fyn. Un fel de Robinson Crusoe blogger. Daar, dupa ce am vazut ca mailul cu pricina a stirnit valuri de indignare pe fb, am revenit asupra lui, am deschis si comunicatul atasat.

Ceva mai apocaliptic si amuzant in acelasi timp, n-am mai citit demult, va jur. Trec peste promovarea fatisa a unor produse. Intelegem cu totii, evenimentul de asta a fost facut. Nu e ca si cum cineva s-ar preocupa de ce e mai bine pentru copii. E numai despre cum vindem mai multe produse pentru copii. Acum mai e si Q4, e si iarna, deci planul trebuie indeplinit/depasit, calendarul de sales, bifat. Dar pentru asta trebuie sa stirnim o frica, sa identificam un dusman. E el, Frigul!

Copy/ paste din comunicat.  “De ce este sezonul rece “inamicul” sănătăţii copiilor? Pentru că acum apar factorii favorizanti precum frigul, umezeala, schimbările bruşte de temperatură, aerul poluat, alergiile şi scăderea rezistenței organismului.” 

Frigu’ – nebunu’ vrea raul copiilor nostri, asta e clar. Daca se mai asociaza malefic si cu umezeala, suntem pierduti. Vine cu aerul poluat care, pe timp de vara, sa ne intelegem, a fost in vacanta si ne-a lasat in pace, dar acum e aici, cu  fortze noi…si mai poluante…si mai ca la oras.

Oameni buni, frigul nu scade rezistenta organismului, dimpotriva, o creste. Asta ne va spune orice om de la munte, orice om care face baie in copca, orice nordic. Astia din urma, popor de nebuni, cum altfel, cred cu tarie ca frigul creste rezistenta organismului. Ei isi pun bebelusii (nou-nascuti) sa doarma afara, citeva ore, in fiecare zi de toamna, iarna, nu conteaza, cu acest scop. Daca-i banuiti ca vor sa-i congeleze, va inselati. Toata lumea face asta, sunt carucioare pe balcoane, in fatza cafenelelor (da, mamele sunt inauntru la cafea, ce ingrozitor! :)), in curtile creselor si ale bonelor. E obligatoriu ca un copil sa stea citeva ore afara, indiferent de vreme de ploaie, vint, frig. Da, e o diferenta culturala uriasa. A trait-o pe propria piele o romanca de aici care a vrut sa “ia” un carucior, aparent lasat afara, l-a luat, atita doar ca era si bebelusul in el…

Eu chiar cred ai nostri copii sunt mai rezistenti decit credem noi. Sau cel putin obisnuiesc sa fie pina cind sunt infofoliti sistematic cu 3 rinduri de haine si tinuti la gura sobei. Ma uit la Tudor cum sta in pantaloni scurti si tricou la 12-15 grade si nu ii e frig, in timp ce eu am un pulovaras peste. (Dar nu sunt singura, am observat ca parintii se imbraca mai gros decit copiii pe aici). Joaca fotbal pe ploaie, vint si frig, in costumul lui de Ronaldo si nu are nimic. Vine acasa, face un dus cald si gata. Nu-mi imaginez ca se imbraca el prea mult (de fapt, sunt sigura ca nu, “uita” tot timpul), cind iese in pauze in curte. Dar, e adevarat, nu sunt 30 de grade in clasa, si deschid geamurile (pentru ca ei nu stiu de curent, asta e alt secret pe care ma mai gindesc daca sa-l spun sau nu). In clasa, stau in sosete sau in picioarele goale, la gradinita Anei, la fel, indiferent de anotimp. Nu-i trage, ca nu-i prinde.

“Mama, ploaia e doar apa!”, imi zice Tudor printre hohote de ris cind mai bombanesc eu ca-mi uda ochelarii sau pantalonii (ca nu m-am mobilizat sa-mi iau si eu o pereche impermeabila).

“Mami, a venit noru’ negru si ne uda”, ride si Ana.

Ploaia e amuzanta, baltile sunt amuzante. Noroiul si mai si. Exista haine anti-vint, anti-ploaie, sosete de lina si dusuri calde cu ajutorul carora poti face din frig cel mai bun prieten al parintilor. Copiii maninca mai bine, dorm mai bine (si mai repede, si mai devreme, yeey!) si au si obrajorii aia rotunzi si rozalii, dupa ce stau in frig. Cum sa nu iubesti frigul? 🙂

Ai mei se imbraca (singuri) cind le e frig, se dezbraca cind le e cald, ii las sa ia ei deciziile, ca ei stiu cel mai bine cum le e. Nu au racit mai des aici decit in Romania. Tot de citeva ori pe an (nu stiu exact cite, ca nu numar) le curg mucii, fac un pic de febra si isi revin intr-o zi, doua. Nimeni nu se ingrijoreaza prea tare la vederea unor muci, da, merg la scoala si gradinita cu ei, ca si cum ar fi niste prieteni foarte buni. 🙂

Despre celelalte motive de ingrijorare gasite in sezonul rece nu vreau sa vorbesc, ca nu sunt doctor si nu ma pricep. Tot ce pot sa zic e ca aici ti se prescrie foarte greu un antibiotic (si nu la cerere), ca ultima solutie. Si ca antibioticele pe care le folosesc sunt slabe, de prima generatie (asta stiu de la Babic), in Romania nici nu mai exista.

Noi avem aici medic de familie (l-am primit automat cind ne-am inregistrat) pe care putem sa-l sunam de luni pina vineri intre orele 8-16.00. Deocamdata, nu l-am vizitat, ca n-am avut de ce. In afara acestui program, avem un numar la care sa sunam pentru urgente (nu te duci la spital fara sa suni la numarul respectiv). Noi am avut o singura problema, intr-o vineri noapte, la 23.00, ca Ana tot nu putea sa doarma, plingind si tipind ca “O gidila cineva”, “E cineva acolo”, “Umbla cineva”. Dupa aceste indicii pretioase, mi-am dat seama ca are viermi intestinali (o chestie destul de comuna pe aici) si am sunat. E un fel de hotline cu doctori, am vorbit cu un medic care m-a tot intrebat daca a avut diaree, febra, etc. N-avusese, drept care nu a parut foarte convins ca are copilul ceva, si nu sunt eu o mama nebuna care nu poate sa-l adoarma (banuiesc). Mi-a spus ca nu exclude sa aiba viermi, dar sa mai sun eu cind vad unul, sa fie sigur. Simbata dimineata, la 7, l-am sunat victorioasa: I saw it!!! Chiar il vazusem. M-a recunoscut, probabil ar fi preferat sa-si incheie tura fara sa ma mai auda. Mi-a prescris instant sirop si tablete pentru toata familia, pentru ca asta e smecheria. Medicii intra in sistem si prescriu retetele electronic. Reteta a aparut instant legata de numele/ crp-urile noastre. Babicu’ s-a dus la farmacie, i-a dat cardul cu crp-uri (echivalentul cnp-urilor de ro), farmacista a vazut reteta si i-a dat produsele.

Dar nici macar viermii n-au legatura cu frigul, ca era vara atunci.

Deci, nu va mai bateti capul cu frigul. Frigul e bun!

In rest, numai de bine. Pe mine nu ma deranjeaza chiar atit de tare mailurile nesolicitate, pentru ca exista in mail butonul Spam care functioneaza. Si, citeodata, chiar si cel mai inutil mail ma poate inspira.

In poza de la cover e domnul Tudor care a aparut ieri, brusc, la gradinita Anei, cind o luam eu. Avea ora de fotbal la club, numai ca plouase atit de mult toata ziua ca terenul baltea de apa si ora a fost anulata. I-am dat geaca mea, pentru ca el o “uitase” pe a lui la scoala. Nu mai ploua, erau vreo 12 grade, dar batea un vintincel. Felt like Frigu’. 

Cresc copii, povesti si visuri.

One Comment

  1. mitzabaston says:

    Te citesc cu mare drag si verific zilnic daca ai mai scris cate ceva ^_^ Astept sa scrii despre cum a fost acomodarea Anei la gradinita? Cum va descurcati cu racelile care o tin acasa sau, din fericire, nu a fost cazul pana acum?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *