Fluturele mov e cel mai frumos

Dupa ce ratez startul cu martisoarele asa cum ma plingeam public, pe fb, (pentru ca da, toti copiii le-au dus la gradi vineri, pe 27 februarie), reusesc sa-i mobilizez pe toti in week-end sa mergem sa cumparam si noi citeva. Intre doua plimbari prin padure, revenim in civilizatie si ajungem si la spartul tirgului de martisoare.

Ozonu’ avea lista clara: doamna, doamna de engleza, doamnele de la masa si …o colega. Ne uitam, il las sa aleaga. De fapt, in ciuda numelor de pe lista, el avea in cap doar colega. Alege o inima de piatra, prea mare si prea grea. Nu-i spun sa n-o ia, ci doar sa dam un tur complet al tarabelor poate vede ceva si mai frumos. Urmatorul martisor care-l impresioneaza e un fluture mov. Terminam turul complet, ne facem o idee, el decide ca fluturele mov e cel mai frumos. Il cumparam.

Prin metode mai mult sau mai putin subtile, incerc sa aflu mai multe despre colega misterioasa. Inima de piatra nu-i spune nimic mamei lui. Misterul e total. Cu fluturele mov in mina (insista sa-l tina el), alege si celelalte martisoare. Eu imi aleg un arici, mi se pare cel mai potrivit. Babicu’ ia niste scoici mici si albe pentru colege. E martie si a inceput deja sa se gindeasca la mare. De fapt, nici nu cred ca a incetat vreodata.

Si iata cum, 1 martie sau 1 decembrie, sau orice alt 1, nu-i decit un pretext sa te gindesti la ce simti. Ceea ce nu se intimpla si pe 27 ale lunii. Ha.

Cresc copii, povesti si visuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *