Fa un inceput zburator!

Ar trebui sa-mi fac tema la daneza, dar ma simt vinovata ca n-am mai scris de foarte mult timp pe blog, asa ca o amin. De fapt, nu, va mint. N-am nici un chef de tema la daneza,  as face orice altceva in schimb. 🙂

Cind m-am inscris la scoala si am primit o brosura in romana, cu titlul – Fa un inceput zburator, mi-am zis: Doamne, trebuie sa prind o ocazie sa vorbesc cu cineva despre copy-ul asta. Acum, trei saptamini mai tirziu, m-am razgindit. N-as putea gasi ceva mai potrivit. Ma duc la scoala de trei ori pe saptamina: luni, miercuri si vineri si stau de la 8 la 15.00 (vineri mai putin, totusi). In prima saptamina a fost cit de cit ok, lectii introductive: formule de salut, cine esti, cum te cheama, de unde vii, numere, d’astea.

Apoi (pentru ca asa e sistemul), m-au transferat intr-o clasa mult mai avansata  spunindu-mi ca, daca nu ma descurc, sa vorbesc cu profesorii si sa-mi gaseasca alta clasa. Si din acel moment, minut de minut din toate orele de scoala, oscilez intre a ma ridica si a spune ca nu pot, asta e, nu pricep nimic din ce mi se intimpla, si a mai invata un cuvint sau ceva, oricit de mic, in daneza. Si partea a doua imi solicita toata concentrarea si atentia si uit sa mai zic ca nu pot, si uite asa ma trezesc ca mai trece o zi. Cind nu ma duc la scoala, adica in zilele de marti si joi, ar trebui sa-mi fac temele, sa recuperez, sa-i ajung din urma. Dar, cred, ca cel mai important ar fi sa nu simt ca e o cursa pierduta, sa vad luminita de la capatul tunelului danez care sa ma lumineze si pe mine ce litere se zic dintr-un cuvint si care nu, unde pica accentul si ce si cum sa fac sa scot si eu diferite tipuri de u si o, dupa ce o viata intreaga din gura mi-au iesit doar variantele clasice.

Faza e ca nu e totul chinuitor, mai exista si parti bune. De exemplu, ca verbele nu au declinari in daneza. Yey! Astea le-ar mai fi lipsit. 🙂 Cert e ca e intr-o mie de feluri, dar nu plictisitor. Am fost, de exemplu cu clasa la o piesa de teatru din care am inteles si eu vreo 10 cuvinte in total. Awesome!

Si apoi, colegii. Sunt din toate colturile lumii: Cuba, Mexic, Grecia, Iran, India, Germania, Islanda, Scotia, Taiwan, Rusia, Ungaria, asfel incit povestile din pauze sunt foarte diferite. Mai ales tipele din Cuba, Mexic si Grecia vorbesc mult, mult, de nu se mai opresc si, daca ma asez linga ele la ora de citit (fiecare zi se termina cu o ora de citire, ne pun in brate o carte si o foaie cu intrebari la care trebuie sa raspundem), nici n-apuc sa deschid cartea. Credeti-ma, nimic nu e mai relaxant decit o ora de birfa intensa pe tema suculenta “noi” vs “danezii”. Practic, neuronii mei incordati de obligativitatea unor noi legaturi intre ei se dezimbratiseaza si plutesc in neantul cenusiu intr-un sentiment de familiaritate reconfortanta. Si, totusi, daca vreau sa termin cartea aia in viata asta, ar trebui sa ma asez linga Sarah din India care e mai tacuta.

Bucuriile mele de la scoala sunt mici, dar intense: cind reusesc sa spun o propozitie (care sa si fie inteleasa de ceilalti, ca asa eu zic multe), cind mai vine vreun coleg nou (si, sper eu, si mai incepator decit mine) sau cind vorbesc cu tipa din Islanda care are 6 copii.

Va las, deocamdata, desi acum am si mai putin timp (si chef) pentru teme decit aveam cind am deschis blogul.

Vi ses!, vorba danezului.

Cresc copii, povesti si visuri.

Comments 3

  1. Anki says:

    Hang in there!!! Nu iti pierde speranta, fiecare zi e un pas inainte, chiar daca iti e invizibil si nu-l simti 🙂
    Du-te inainte, fara sa mai analizezi atata, fa pauzele astea de uitat in urma si cantarit progresele cat mai rar. Caci inceputul e greu si ritmul de melc al progreselor poate aduce frustrari si demotivari 🙂
    Deci, mergi inainte, cand nu mai poti, mai varsa-ti amarul aici, eu sunt pe margine, fac galerie.
    PS. Nu am experienta cu daneza, dar am plans din cauza finlandezei un timp, dupa care m-am luat la tranta cu germana (desigur, dupa chinul cu finlandeza, germana imi pare o boare de primavara 🙂 …)

  2. Joe says:

    Multumesc pentru incurajari, asa fac. Speranta, cum s-o zice speranta in daneza? :)))

  3. Trasca Denisa says:

    Si nu uita de limbajul non verbal, de gesturi si mimica.?
    Sotul meu , timp de 2 ani, a raspuns la telefon zicand:
    Je vous donne ma femme!
    Culmea culmilor: nu m-a luat nimeni!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *