Eu si moda

Nu sunt eu vreo fashionista, mereu am spus ca pentru mine tinuta perfecta consta intr-o pereche de blugi, un tricou si niste tenisi. Insa ce te faci, cind nici astea nu mai sunt ce-au fost?

Acopera-mi trupul cu ceva (mai larg, daca se poate)

A trecut o luna de cind am nascut si port inca lucrurile din timpul sarcinii: adica blugi si tricouri mai largi, numai tenisii sunt aceiasi. Am indraznit azi sa incerc o pereche de blugi DE DINAINTE numai pentru a constata ca pot sa-i trag pe mine, dar nu pot sa-i inchid din moment ce nasturele si gaica se afla in doua emisfere diferite.

Graba strica treaba, dar imbraca mama

Ghicitoare: dupa ce imbrac copilul, cite fractiuni de secunde credeti ca am la dispozitie sa ma imbrac si eu pina cind incepe sa plinga? Va spun eu, destule cit sa bat recorduri mondiale, zi dupa zi. Caci mina grebla se facu si lua ceva, orice din dulap. Singura mea conditie e sa nu fie haine de casa, nu de alta, dar de ce sa ma mai chinui sa ma schimb, cind as putea sa-mi confectionez un costum universal cu care sa stau imbracata 24 de ore din 24. Ce culori, ce potriveli, ce combinatii? Astea-s de domeniul trecutului, zic mersi ca macar anotimpul il nimeresc cit de cit.

 O oaza de fericire

Ce avem pina acum? O gama restrinsa de textile si o viteza incredibila de a intra in ele. Moda devine un concept si mai abstract de vreme ce nu implica diverse cantitati de lapte regurgitat in diverse stadii: de la proaspat si cald la bulgarasi de brinza baby made. M-am obisnuit atit de mult sa am macar o pata mica si umejoara pe umar, pe o mineca, pe un crac, de nu mai sunt eu daca n-am asa ceva. E un fel de insigna pe care scrie: “Felicita-ma! Am reusit sa ies din casa!”

 Luminita de la capatul tunelului

Peste toate acestea, planeaza, totusi, o urma de schimbare, alta decit recapatarea hainelor mele. M-am tot gindit eu ca daca tot am si o fetita mica si draguta pe care, la presiunea societatii (aka Babicu’), o sa o imbrac in rochite si fustite, sa incep si eu sa port fuste si rochii. O decizie schimbatoare de viata. Bineinteles, prima conditie sa fac asta e sa le si am, asa ca am inceput sa ma uit in dreapta si stinga sa-mi cumpar si eu citeva.

Prima achizitie e una de trecere asa, o rochie care se transforma in salvari, in caz ca cedez nervos de prea multa feminitate. Cu aceasta comanda am si sprijinit un proiect WAHM, mame care s-au adunat sa faca hainite. Cinste voua, eu nici un nasture nu stiu sa cos. Aflati mai multe despre ce vor sa ele faca, aici: http://www.we-are-here.ro/p/wahm-primavara-vara.

Voi cum stati cu fashion-ul? 🙂

Cresc copii, povesti si visuri.

Comments 2

  1. Zaha' says:

    La 3 luni de la nastere, tot in blugii de femeie insarcinata umblu (si ca un facut, au disparut blugii aia care-mi veneau foarte bine inainte de a incepe sa colectionez colacei; cine stie poate o sa-i gasesc cand o sa incep sa pierd din cele 8 kg de balast). Dar cum ma pregateam de ceva timp pentru momentul cu burtica, mi-am cumparat cateva rochite largi, stil-sac (numai ca nu prea sunt practice daca imi scade pudoarea/maraie de foame Bidutza si tre sa scot sanu’ la aer; asa ca deocamdata recurg la ‘fustitze (doar 2 deocamdata) combinate cu bluzitze’ care obligatoriu nu necesita a fi calcate). ah, si ador strampii colorati (dintr-un motiv foaarte practic pe care mi-e rusine sa-l scriu).

  2. AlinaD says:

    Eu am nascut in mai, asa ca a urmat o perioada de cateva luni in care am umblat in rochii lungi si sandale. Si copilul atarnat de mine, fireste :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *