Cum a fost in Grecia

Mai bine decit ma gindeam ca o sa fie, recunosc. Am avut o stringere de inima cind am ales sa mergem in zona Halkidiki, ca nu stiam exact la ce sa ma astept. Cred ca e printre primele destinatii din Grecia de care am auzit, iar asta putea sa fie si rau, si bine (mai mult rau). Plus perioada. Cum, necum, am ajuns cu vacanta in ultima saptamina din iunie, inceput de iulie, si credeam ca o sa fie extrem de cald. Cu mersul la mare noi avem o regula pe care, de fiecare data cind n-am respectat-o, am suferit ori de caldura, ori de aglomeratie: nu mergem in sezon.  Dar acum n-am putut sa le potrivim altfel.

Dar, ma rog, cel putin cazarea corespundea total briefului nostru: studio cu bucatarie, curte mare, umbra, aproape de plaja. In plus, stiam ca gazda avea sa fie extrem de prietenoasa din simplul motiv ca, in toate descrierile casei ei era mentionat – animalele de companie sunt mai mult decit binevenite/ fara taxe suplimentare, aduceti-le. (Va vind un pont: puteti sa va dati seama de ce fel de om e gazda numai dupa faptul daca primeste sau nu catei. De 15 ani de cind calatorim cu Nero, teoria asta a mea care capata legitimitatea unui studiu, imi spune asa: cind omu’ spune el de la sine putere ca accepta animale e super ok, cind nu e convins si, desi a scris pe site ca accepta, are indolieli si ar prefera sa nu – o  sa fie stresat si o sa te streseze si pe tine. Cind spune din start ca nu, e genul ala control freak care o sa aiba o probleme si cu tine daca i se pare lui ca nu esti destul de cuminte. Bineinteles, exista mereu si exceptii, gen oameni buni cu alergii la catei sau oameni care au deja catei acolo care l-ar fugari pe al tau. Nu generalizez nimic, sa fim intelesi).

Si, desi acum nu l-am luat pe Nero pentru ca e batrinel si-l obosesc drumurile lungi, gazda a fost asa cum mi-am inchipuit ca o sa fie: primitoare, vesela, vorbareata.

Din acest motiv (si din cele ce urmeaza mai jos), va recomand Avra House din toata inima – link booking.com.

Din Bucuresti pina acolo, am facut 10 ore, cu masina.

Si, odata ajunsi, surprizele placute s-au tinut lant:

1. Casa era asa cum trebuie, ba si mai curata si mai frumoasa. Am avut camera cu view, desi nu cerusem asta (noi veneam in camera doar sa dormim, ce sa facem cu view-ul) si cu scari. Astea mi-au dat ceva bataie de cap, mai exact de inima, Pizza le urca si le cobora de cite ori prindea ocazia. La urcat mai era cum mai era, dar la coborit, imi statea inima in loc si trebuia sa zbor spre ea de oriunde eram ca sa stau la prindere.

2. Curtea arata foarte bine, locul de joaca are jucarii si o casuta de lemn in care ne-am petrecut, pe rind, destul timp si eu si Babicu’ gatind pentru papusi. Don’t ask!

3. Plaja e intr-adevar foarte aproape si nu e amenajata (slava domnului!). Pentru ca Avra House nu se afla in satul Kriopigi, ci chiar inainte de intrare, pe plaja asta ajungeau localnici si cei care stateau la casele din apropiere. Adica maximum 20 – 30 de persoane cind erau toti. Dar am prins dupa-amiezi  si seri cind eram doar noi. Dimineata, cele mai vinate locuri erau cele de la umbra copacilor. Drumul spre plaja trecea printr-o padure cu copaci foarte inalti, iar cei de la margine aruncau o umbra binefacatoare (care ma salva pe mine de a unge copii si pe noi cu toate unsorile de plaja, ceea ce urasc) incepind de la ora 11.00. L-am ochit repede pe primul care facea asta si am devenit, instant, prieteni. E plaja care mi-a placut cel mai mult de pe bratul Kassandra. Le-am cercetat pe toate, pe rind, ca asa suntem noi si altfel n-am fi avut liniste. Singurul ei incovenieint era ca in apa erau multi arici de mare printre pietre. Insa cind am fost sa cercetam si plaja amenajata din Kriopigi si am vazut sezlongurile asezate frumos, la linie, umbrelutele, muzica buntzi buntzi, am innebunit. Mi-am dat seama ca aricii de mare sunt chiar simpatici.

4. Vremea a fost excelenta. Cu exceptia a doua jumatati de zi cind a fost foarte cald, in rest, au mai aparut si norisori, intr-o zi a si plouat. A fost cald, dar nu sufocant. Am stat pe plaja relaxati, in masura posibilitatilor (vezi punctul 6).

5. Mincarea. De neuitat, la propriu. Inca mai incercam sa scapam de kilogramele din vacanta. Bun, bun, bun. Scoici, calamari, caracatite, si pesti de tot felul. Si halloumi. Si saganaki. Si salata greceasca, evident. Si Mala Matina. Si gyros. Recunosc, am pacatuit si nu-mi pare rau.

6. Copiii. Ah, copiii! Resursa noastra inepuizabila de miscare si distractie! Alergatura a fost incredibila si fara prea multe pauze. Doar Pizza mai dormea cind si cind in timpul zilei. Nu mult, atit cit sa-si reinnoiasca resursele de alergat si facut nazbitii. O clipa daca nu eram cu ochii pe ea facea ceva menit sa-i puna viata in primejdie sau daca nu viata, macar integritatea corporala. Un exemplu: imi turnam un pahar de apa, ea era in spatele meu. Avea parul prins intr-o coada. Un tipat ingrozitor ma face sa scap paharul din mina. Ce facuse: se ridicase pe virfuri vrind sa se urce pe un scaun si-si prinsese parul in spatarul scaunului din fier forjat. Coada i se agatase in modelul ala si, cind a coborit, a ramas agatata acolo, intr-o incercare aproape reusita de a se scalpa. Ridica copilul, descurca-l de scaun si tot asa. Cind nu fugea pe scari, se urca pe masinute de plastic si pornea la vale dupa fra’su, sau se urca pe trotinete si aluneca, sau se baga toata in cismea si se stropea cu furtunul, sau evada printr-o gaura de gard in curtea vecina, sau iesea cu totul pe strada, sau se urca pe o parte pe un leagan si cadea pe cealalta. Alerga, cadea, se lovea, se zgiria. Totul cu viteza luminii. Kamikaze. Brieful ei a fost, se pare, sa nu stea linistita nici o clipa si s-a tinut de el dumnezeieste. Daca avea cea mai mica intentie sa se joace si ea cu o jucarie linga noi, venea fra’su peste ea: Ana, vrei sa fugim? Daaa! tipa ea si fugeau amindoi. Si o luam de la capat cu toate prostiile. In curtea cazarii, pe plaja, la taverna, nu conta. Cartile pe care le-am carat cu noi au fost cea mai buna gluma pe care ne-am facut-o, singuri, in vacanta asta.

Din cind in cind, ii mai priveam cu o usoara invidie pe prietenii nostri care, cu un bebe de 10 luni, apucau uneori, sa manince amindoi, in acelasi timp, sau fara sa se ridice si sa alerge dupa fiecare dumicat. Sa vedem la anu’ cum se vor prezenta la apel! 🙂

Cert e ca noi, dupa o saptamina de vacanta simteam, mai mult ca inainte, ca mai am nevoie de una.

Cresc copii, povesti si visuri.

Comments 11

  1. Laura says:

    Ah, ce fain! Plaja goala, fara muzica si vanzatori ambulanti care sa-ti urle in cap, liniste si pace. Pare ceva ireal!

  2. Joe says:

    A fost excelent! Mai ales pentru o anti-sociala ca mine! :))))

  3. Denes iulia says:

    Ne-ati convins sa mergem acum in septembrie tot la avra house am gasit cazare, cu bebe de 1 an in dotare! Multumim! E exact ce cautam speram sa fie o vacanta reusita!

  4. Joe says:

    Nu pot sa cred! 🙂 Bravo, distractie placuta. Sa-i salutati din partea noastra (de noi nu stiu daca isi aduc aminte, dar de copii, sunt mari sanse: Tudor si Ana Miniona, asa o strigau pe acolo). Si va astept cu impresii aici, pe blog! 🙂

  5. Denes iulia says:

    In weekend ne-am intors din Kriopigi cu durere in suflet…. a fost asa de frumos! Perfect pentru noi , Avra House a fost exact ce ne doream de la cazare iar proprietara o super femeie si mama ei la fel. La plecare am primit de la ea branzica pentru bebe si oregano prospat .
    Foarte frumos , o vacanta reusita, chiar ne gandim sa revenim la anul!

  6. Joe says:

    Ma bucur mult ca v-ati simtit bine!

  7. Alina Ciobanu says:

    Iuhuuuu…am reusit sa fac rezervarea pentru Avra House astazi, desi zilele trecute erau toate camerele ocupate. S-o fi razgandit cineva si a anulat rezervarea. Am mers pe mana ta si stiu sigur ca nu voi fi dezamagita. Cand ne intoarcem o sa iti scriu sa iti spun cum a fost. Un aspect de lamurit: plaja e la 600 m fata de locatie, asa cum spun unii pe booking sau e mai aproape? Voi va duceati la plaja cu masina sau perpedes?
    Cu multumiri pentru recomandare,
    Alina & Co

  8. Joe says:

    Bravo, ma bucur, o sa va placa e foarte frumos acolo. Plaja e aproape, cum zic ei (nu stiu cu m astia, nu bag mina in foc pentru 600). Se poate merge pe jos lejer, zic “se poate” pentru conditii normale. Cind ai 2 umbrele de soare, 3 plase cu jucarii, 2 copii, fructe, bere si altele…iei masina. 🙂 Noi am luat masina. O singura data am fost pe jos si la intoarcere (se urca putin), am ajuns cu ochii scosi. 🙂

  9. Alina Ciobanu says:

    Am citit din nou articolul tau si intr-adevar, totul a fost asa cum ai povestit: gazdele foarte primitoare, curtea umbroasa si frumos amenajata atat pentru adulti, cat si pentru copii, plaja perfecta. Le-am spus ca am venit la recomandarea ta si dupa ce le-am aratat poze cu voi, v-au recunoscut si mi-au spus sa va transmit salutarile lor. Efi ne-a oferit si noua oregano proaspat la plecare, o adevarata incantare pentru experimentele mele culinare de acum. Multumim pentru recomandare, a fost o vacanta foarte reusita!

  10. Razvan says:

    Mare noroc ati avut. Peninsula Kassandra e cea cu petreceri. Linistea se gaseste pe Sithonia. Noi am mers o data in zona Agios Nikolaos, la vara mergem “colea jos pe drum” la vreo 4 km, in Vourvourou.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *