Cum a fost in clasa 0

A terminat clasa 0 pe 23 iunie (vacanta de vara incepe mereu in ultima simbata a lunii iunie). Fara serbare, coronita, diplome, camasi albe, festivitati speciale, ceea ce m-a uimit si bucurat in acelasi timp. Ultima zi de scoala a avut ton firesc si natural ca intregul an. Singura schimbare de program a fost ca in locul cintecelor de dimineata, au luat mic dejunul cu totii in clasa. Cu o zi inainte noi, parintii, adusesem: piine, unt, gem, lapte sau suc. Apoi au vorbit despre planurile lor de vacanta, i-au multumit si si-au luat ramas bun de la Susanne, pedagogul lor care intra la pensie.

Am scapat de traditionala lacrima parinteasca de final de an scolar, dar nu si de un meci de fotbal in curtea scolii. In timp ce incasam gol dupa gol sau incercam sa-l driblez fara succes pe Babicu’, ma gindeam cum de a fost Tudor ultimul care a inceput scoala (anul scolar incepe in prima saptamina din august si el a venit prin octombrie) si ultimul care a plecat acasa. 🙂

Clasa 0 a fost intr-adevar o clasa in care si noi, si el, am descoperit, zi de zi, un sistem altfel. As putea spune ca e normal, insa eu inca n-am scapat de meteahna comparatiilor, asa ca pentru mine e extraordinar. Pentru Tudor si Ana, da, va fi normalitatea. Insa, danezii, de exemplu, gasesc tot felul de chestii care ii nemultumesc la sistemul lor de educatie. Asa ca vedeti, e ca in viata, depinde cu ce compari.

Singurele mele ginduri/ sperante dupa mutare au fost ca Tudor sa se adapteze: sa inteleaga si sa-i placa  scoala unde merge, sa invete daneza si sa-si faca prieteni. Toate astea s-au intimplat, depasindu-ne asteptarile chiar. Da, am fost linga el atunci cind lucrurile pareau prea grele sau prea de neinteles (in prima luna), insa in toata aventura asta ne-a ajutat mult scoala.

Asadar, care e secretul unei scoli prietenoase? Inca le mai descoperim, deocamdata iata citeva dintre concluziile de la finalul clasei 0.

  • Focus pe relatiile dintre copii, nu pe lectii. In afara de faptul ca-si schimba locurile in clasa, sunt tot timpul amestecati cu copii de la alte clase, fie pentru mici excursii in parc/ la zoo, fie pentru proiecte speciale la care lucreaza impreuna. Timp de o saptamina, de exemplu, Tudor a mers in alta clasa, cu alti copii si alt pedagog si au descoperit/ invatat lucruri despre Danemarca (istorie, geografie, obiceiuri, etc). Colegii lui au ajung in alte grupe si in alte tari: China, SUA, India, etc.
  • Invata, dar nu prea isi dau seama de asta. Intr-o zi, imi povesteste Tudor ca i-au scos in curte si au facut un treasure hunt – ca sa ajunga la “comorile” trebuiau sa invirta o roata a norocului, sa faca adunarea/ scaderea respectiva, rezultatul corect fiind un indiciul. El nici nu si-a dat seama ca e ora de matematica, cind a venit acasa m-a intrebat daca am putea vorbi cu Pernille sa luam si noi jocul ala acasa pentru week-end ca a fost foarte distractiv. Exemplele pot continua, in masura in care mi le spune si mie. I-au trimis intr-un tur in jurul scolii sa-si noteze numerele tuturor caselor, iar mai recent a fost foarte incintat ca joaca Monopoly la SFO (afterschool). Cifre sunt peste tot, nu?
  • Relaxati, informali. Asta e o trasatura generala a danezilor, pentru mine a fost ca o lectie. Nu conteaza hainele, nu conteaza daca ai parul lung, scurt sau ras in crestet, si nu conteaza “formalitatile”. Tot ce conteaza e sa fii ok ca om, sa lucrezi in echipa, sa fii disciplinat, responsabil, punctual. Da, asta e o lectie importanta. Copiii le vorbesc pedagogilor la per tu, folosesc numele mici, nu doamna, nu domnu’. Asta nu inseamna ca nu-i respecta. Insa respectul asta e cistigat (nu impus), prin joc si prin timp petrecut cu ei atit in pauze, cit si la sfo. Da, joaca fotbal cu ei, le fac focul si de mincare in curte, joaca boardgames si carti cu ei, le citesc povesti, le cinta la chitara. O relatie construita zi de zi in care da, pedagogii impun si limite, dar ofera si multa libertate.
  • Competitivitatea si “recompensele” lipsesc. Nu exista note in primii ani scolari, nimeni nu se “lupta” pentru nimic. Cel mai mare “premiu” primit a fost un abtibild pentru citit o carte de 10 ori. Fiecare copil avea o coala cu numele lui lipita pe peretele din clasa. Primeau carti acasa, fiecare carte trebuia citita de 10 ori, iar daca faceau asta, erau recompensati cu abtibilduri lipite pe coala respectiva. Din cind in cind, le mai numarau intre ei sa vada cine are cele mai multe, apoi, spre final au uitat total de ele si au intrat in …vacanta.
  • Musak, festivalul fondului clasei. Da, string si ei fondul clasei, iar banii sunt pentru excursii, bilete de muzee, zoo, si alte activitati (ce nu includ cumparat de perdele, imprimante sau dulapuri). Cum o fac, insa, m-a impresionat, sa fiu sincera. Musak-ul este un festival, organizat de scoala, in scoala si e un tirg la care parintii vind lucruri, intr-o simbata, pentru 4 ore. Banii strinsi constituie fondul clasei. Clasa care stringe cei mai multi bani mai primeste un bonus din partea scolii. Parintii aranjeaza “stand”-urile/ mesele, in fatza claselor sau in curtea scolii, iar lucrurile puse la vinzare variaza de la vata pe bat, floricele, cartofi prajiti, prajituri, vouchere, jucarii, cafea, sedinte foto, tombole, joc de darimat conservele pina la vizita unui tanc adevarat parcat in curte. Copiii mai mari le fac/ vind ei, pentru astia mai mici se organizeaza parintii. Preturile sunt modice, entuziasmul si vinzoleala, maxime. Si, ca sa va faceti o idee, pentru clasa lui Tudor am strins cu totii in jur de 4000 de kr (aprox 500 de euro) si asta a fost fondul clasei lor.
  • ParentsIntra. E o aplicatie prin care scoala comunica cu parintii si invers. E foarte buna, de aici aflam orarul, cind pleaca in excursii, cind e intilnire cu parintii la cafea, cum a fost cu alarma de incendiu sau de ce si cind au murit pestii din acvariu si cam tot ce trebuie sa stii despre viata de la scoala (si copilul tau “uita” sa-ti spuna). Astept cu nerabdare notificarea cu prima zi de scoala, ca nu stiu sigur cind e – 8 sau 10 august. Restul detaliilor le-am primit: locatia noii clase si a vestiarului, noul pedagog si prima intilnire cu parintii de pe 21 august, pentru care trebuie sa am haine de ploaie ca e afara.

(Si) asta e frumos in Danemarca.

Cresc copii, povesti si visuri.

Comments 4

  1. alexandra says:

    Noi am avut o experienta de clasa 0 foarte nasoala in Romania. Asa ca din septembrie, incepem clasa 1 la o scoala privata – cu un sistem ce seamana cu ce am citit eu acum la tine. Sper sa fie-n ceas bun ca altfel imi iau lumea-n cap, la propriu :)))

  2. Joe says:

    Sper si eu sa fie bine. Scoala e foarte importanta, nu atit pentru informatie (sa fim seriosi, toti invata sa citeasca si sa scrie in clasele 0-1-2), dar ca stare de spirit. Iar noi am simtit asta si mai acut, il trimiteam intr-un loc total nou, unde nu intelegea absolut nimic la inceput. Si cu toate astea, intr-un an, citeste si vorbeste daneza, socoteste (aici a furat startul de la gradi din ro) si e bucuros. Iar chestia asta a facut-o scoala de aici, prin metodele lor. Noi am fost doar galeria 🙂

  3. laurentiu says:

    Iti multumim pt ca prin tine putem sa traim si noi in Danemarca !!! Daca ai putea sa ne scrii si noua mai des te rugam mult mult … O viata frumoasa va urez tie si familiei tale !! Asteptam sa ne mai scrii !!!

  4. Joe says:

    Multumesc frumos, incerc sa scriu mai des, dar nu-mi iese mereu 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *