Cu si fara anestezie

Am inceput sa ma duc la stomatolog sa rezolv niste probleme care au aparut in ultimul timp, adica ultimul an si ceva, cit am fost insarcinata si un pic (aminat) dupa. Caci mie mi-e frica, frica de dentist si de durerea de dinti, cel mai frica din lume, mai frica decit de nastere si atunci am sistat vizitele. (Nu sar cu parasuta si nu merg la dentist insarcinata).

Daaar, dentistul meu e om bun si blind si intelegator si ma trateaza cu anestezie in primul rind. Dupa ce de citeva ori m-am zbatut pe scaun de parca ma electrocuta si l-am speriat, ne-am inteles amindoi ca atunci cind ma doare sa ridic un deget. Asa ca acum intru in cabinet cu un deget in sus. Dupa ce mi-a amortit jumatate de cap pentru o carie relativ mica, m-am linistit. Si am inceput sa ma gindesc intens la cel care a inventat anestezia generala, locala, epidurala, gingivala, nu conteaza. Mare inventie, mare om. Oare autorul o fi primit Nobelul pentru descoperire, pentru pace, pentru orice?

Cit mi-am asteptat taxi-ul de dupa am intrat repede pe google sa verific. Nu m-am lamurit clar, istoria anesteziei fiind mai complicata, insa am aflat cu bucurie ca prima forma de anestezie (eterul) a fost inventata de un stomatolog din Boston in 1846 (sa nu ne mai intrebam de ce stomatolog).

Ma urc in taxi, taximetristul vorbea la telefon, face o pauza pentru a afla unde mergem si a ma intreba:

“Ma iertati, va deranjeaza daca vorbesc cu mamica?”

“Nu, deloc”, ii raspund si-i zimbesc strimb, la propriu, ca aveam juma’ de gura imobila.

Pornim, eu intru pe fb, il ignor total si incerc sa nu trag cu urechea la ce vorbea el cu mamica lui. Din cind in cind ma intreba daca ma deranjeaza, il asigur ca nu, sa-si vada de vorbit, eu ma afund si mai mult in statusuri de fb. La un moment dat, nu pot sa nu aud ca ii spune mamicii: “da, am luat o domnisoara- client”, “nu, mamico, clienta nu aude ce spui tu!”. Opaaa. De ce a intrebat mamica asta? O fi baietelul ei un criminal in serie politicos, iar mamica o fi avind un beci intunecat unde ascunde cadavre sau ce? Sunt in pericol? Asta ar fi fost cam naspa, caci nu mai aveam baterie la telefon de prea mult stat pe fb. Ma rog, m-am linistit pentru ca aproape am ajuns la destinatie cind…ce sa vedeti, a terminat de vorbit cu mamica si a inceput sa vorbeasca cu mine.

“Ma scuzati, dar asa ma tine mamica la telefon. Am ajuns la virsta asta si parca tot eu sunt mai intelept decit ai mei, le spun sa nu se certe cu oamenii, sa fie intelegatori, sa traiasca in pace”.

“E bine, zic eu. A doua la dreapta.”

“Stiti, continua el, eu stabilesc in fiecare dimineata o legatura directa cu divinitatea, prin parintele Arsenie Boca.”

“Aha”, zic eu cu jumatate de gura (la propriu, din nou).

Incurajat din nou de entuziasmul meu, continua.

“Il durea stomacul pe tataie, are 90 de ani si va dati seama, nu era bine ca-l durea stomacul. Si eu m-am rugat dimineata, “Ia-i, Doamne, durerea de stomac lui tataie si da-mi-o mie!”

“Si?”

“Si mi-a dat-o.”

“Aha”.

“Si apoi o durea umarul pe mamica. Si eu m-am rugat sa ii iau durerea”.

“Si?”

“Si i-am luat-o. Asta m-a sunat sa-mi spuna, ca nu o mai doare umarul”

“Aha”.

“Si apoi, s-a suparat nevasta-mea si mi-a zis: tu le iei durerea tuturor, dar la mine nu te gindesti, ia ia-mi durerea de spate si mie”.

“Si?”

“Si i-am luat-o. M-a durut spatele atit de tare, am purtat briu din ala si tot ma durea”.

Ajunsesem in fata destinatiei, iar el imi povestea. I-am spus ca pe mine nu ma doare nimic, ca mi-a facut anestezie si el a zis Doamne ajuta. Intre noi fie vorba, nici n-as fi indraznit sa i-o pasez. I-am lasat un bacis mai mare, sa aiba de minute cu mamica, de briu si cite or mai veni peste el.  Apoi l-am cautat pe google pe Arsenie Boca sa vad ce fel de legatura reusea sa stabileasca: pamin-pamint- cer sau direct pamint- cer. E a doua varianta.

Si cam atit am aflat, probabil ca daca n-ar fi vorbit tot drumul la telefon as fi avut mai multe informatii pentru voi. Hm, daca stau bine si ma gindesc, chiar ma deranjeaza ca a vorbit cu mamica.

Cresc copii, povesti si visuri.

Comments 2

  1. Karioka says:

    Vai de mine, Ozzy, radem cu lacrimi cu totii :)))

  2. Vaaaai, nu mi te imaginam atât de… nărăvaşă 🙂
    Ar trebui să facem o petiţie, ceva, pentru ca inventatorul anesteziei să primească Premiul Nobel, nu unu’, ci en-gros
    Şi eu făceam urât la stomatolog, până am dat peste unul atâââât de drăguţ, că mereu rămâneam cu gura căscată şi pierdută în ochii lui, când el era deasupra mea, eu cu gura deschisă, el cu mâna în gura mea… Hait! Gata, mă opresc 😉 Păcat că a plecat din Bucureşti. Dar ce mi-a făcut el cu ani în urmă, a fost biiine făcut

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *