Copilul tau ar putea fi gay?

O doamna care a ales sa nu mai zimbeasca firesc pentru tot restul vietii ei pentru ca nu se poate accepta pe ea insasi (deci cum i-ar putea accepta pe ceilalti din jurul ei, grasuti, homosexuali si in general, diferiti si abatuti de la stadardele normalitatii a carei regina s-a autoincoronat) si-a exprimat pe blog o parere care, mi-e teama ca e a majoritatii. Gay-ii nu sunt ok. Ar fi mai bine, pentru ei, dar mai ales pentru noi si copiii nostri, sa fie invizibili. Sa nu ne mai tulbure cu existenta lor, sa nu ne puna in situatia dificila de a da explicatii copiilor care intreaba, de a-i lua in considerare. A avut un derapaj logic in care a bagat gay-ii in aceeasi categorie cu cersetorii, teroristii, drogatii si depresivii, a adunat la un loc chestii care tin de alegere si chestii care nu. Ma indoiesc ca cineva pe lumea asta si-a propus sa fie cersetor sau depresiv cind va fi mare, sincer. Sau ca a fi gay tine de educatie, de familie, de ceva care poate fi controlat, invatat, lepadat. Cred ca sunt multe intimplari si situatii care tin de un twist of fate. Si acelasi twist of fate m-a facut sa ma intreb: ce s-ar intimpla daca ea sau un parinte cu acelasi “simt al normalitatii” ar descoperi intr-o zi ca are un copil gay? Ce ar face? Cum l-ar creste, cum i-ar vorbi, cum l-ar iubi, cum l-ar apara de cei deveniti brusc, ceilalti? Ar continua sa fie alaturi de el sau l-ar abandona de dragul lui Adam si al Evei, un cuplu celebru pentru degustatul merelor.

Si atunci mi-am dat seama ca e prima data cind m-am gindit la asta si ca raspunsul era acolo, in mine, chiar inaintea intrebarii: eu imi aleg copiii, no matter what. Nici macar nu-i o alegere dificila, sunt obisnuita sa fiu impotriva sistemului (oricare ar fi el), habotniciei, prejudecatilor, gurii lumii. Mai greu mi-ar fi sa-mi vad copilul atacat, pedepsit, luat in ris, suferind.

Ozonu’ stie cum se fac copiii (nu m-a lasat inima sa-i prezint teorii fanteziste) si am avut cu el si prima discutie despre homosexualitate. Nu-mi amintesc cum a venit vorba, ce m-a intrebat, insa i-am raspuns ca uneori un om se simte prizonier intr-un corp care nu e al lui, pe care si l-ar fi dorit altfel si din momentul in care isi da seama asta, alegerile lui tin cont de corpul pe care si l-ar fi dorit, nu de cel pe care il are.

Si pentru ca a inteles, am introdus explicatia asta si in cartea pe care am scris-o (si pe care sper sa o public cindva, nu ma intrebati cind), poate o fi de folos si altor parinti. Iata pasajul cu pricina, in care subiectii sunt doi oameni Lego:

“Păienjenel le-a povestit părinților tot ce aflase de la Șosete despre Piticul Malefic. Fusese șoferul unei mașini Lego de încărcat bușteni. Îl iubea mult pe băiețelul care se juca cu el tot timpul. Așa că l-a iertat când i-a pierdut șapca roșie și chiar când i-a întors capul la spate și l-a fortat să-și vadă fundul săptămâni întregi. Apoi s-a întâmplat marele accident.

Ozzy se juca cu maşina de cărat trunchiuri. Piticul tăia copaci, băiețelul ţipa: „Cadeee!!”, piticul se ferea și apoi îl ajuta să încarce buştenii în maşină. Mai erau acolo o maşină de gunoi pe care lucrau doi muncitori în salopete albastre şi o maşină de pompieri în caz că o scânteie de la fierăstrău avea să aprindă lemnele. Din păcate, maşina asta nu avea şofer, nici volan, nici furtun pentru apă, căci băieţelul le pierduse mai demult.

Ozzy a tăiat încă un buştean, piticul l-a ajutat să-l urce în maşină, când una dintre barele de susţinere a încărcăturii a cedat, iar buşteanul a căzut peste picioarele lui, prinzându-l sub el. Piticul a țipat de durere, dar băiețelul l-a lăsat acolo nepăsător și a continuat să se joace cu maşina de gunoi.

Cei doi muncitori i-au făcut semne disperate spre pitic, dar băiețelul n-a înțeles. I-a prins și le-a schimbat capetele între ei. Unul era acum femeie cu cap de bărbat, celălalt bărbat cu cap de femeie. S-au privit cu alţi ochi şi s-au îndrăgostit. Au hotărât să plece în lume împreună şi să înceapă o viaţă nouă. Au uitat de pitic și la fel a făcut și Ozzy. Văzându-se singur, piticul s-a smucit o dată şi atunci s-a desfăcut de la jumătate. A plecat supărat, lăsându-și picioarele acolo.”

In schimb, mi-am dat seama ca eu nu stiam mare lucru despre cum se dezvolta sexualitatea copiilor, fie ea straight sau gay. Asa ca m-am documentat, am gasit acest articol pe care va invit sa-l cititi si voi cu mintea deschisa: http://www.parenting.com/article/could-your-child-be-gay.

Si va mai invit sa nu lasati pe nimeni sa va spuna cine sa fiti si ce sa simtiti. Zimbiti.

Cresc copii, povesti si visuri.

Comments 2

  1. oompa says:

    Întru totul de acord, cu o singură excepție: confuzia dintre a fi homosexual și a fi transgender. Dacă ești homosexual și, deci, atras de persoane de același sex nu înseamnă că te și simți prizonier în corpul nepotrivit (te simți femeie deși ești bărbat). La fel cum poți fi simultan transgender și homosexual – de exemplu, din punct de vedere genetic ești bărbat, dar de fapt te simți femeie. Te supui (sau nu) operațiilor de schimbare de sex pentru a deveni ceea ce te simți în interior, dar ești atras(ă) tot de femei.

  2. Joe says:

    Da, asa e, ai dreptate. N-am intrat in foarte multe detalii cind am vorbit, el intreaba, eu ii raspund, dar apoi nu are rabdare pentru explicatii foarte lungi. Ceea ce, recunosc, e o usurare uneori. Mai complicat e cind revine, mereu revine. 🙂 Multumesc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *