Copilul se joaca cu focul, mama cu blogul

Azidimineata eram un robot (la propriu, nu-i nici o metafora) cind a sunat primul telefon sa-mi spuna ca blogul meu a aparut la I like IT. Eu aveam niste chiloti pe cap, niste pantaloni pe dupa git, o bluza in dinti si alergam dupa Ozon sa-l prind sa-l imbrac pentru gradi. Pizza ma urmarea de-a busilea, cu un mamamama robotic si el, asa ca stirea asta nu m-a destabilizat mai mult decit eram oricum.

Desi regula robotului e ca nu poate urca in pat din cauza articulatiilor imobile, reusesc sa ma prabusesc in pozitia corecta si sa prind baietelul. Ritualul fiind indeplinit, ma lasa sa-l imbrac. Isi insfaca niste animale salbatice (invata despre ele acum) si ma intreaba cit timp mai are de joaca (pina la micul dejun de la gradi). Putin, vreo 20 de minute, ii zic. Ma cearta, ca de ce nu l-am imbracat mai repede. Pe bune, tu vorbesti serios? Da, vorbea. Simt o caldura interioara intensa. Sting focul. Se cheama parenting.

Ii fac vint pe usa si dau drumu’ la tv. Intru pe Fb, chiar Paula ma anunta ca a zis de ozzy.ro. Sa cada cerul pe mine. Eu o cunosc, e adevarat, lucram amindoua cu fetele de la Daruieste viata, ocazie cu care ne-am si intilnit ultima data. Ii multumesc inca o data pentru asta si o felicit si acum, si aici pentru a doua cea mai minunata decizie din viata lor. 🙂

Si apoi vine panica. Cu o zi inainte imi schimbasem tema, dupa cum bine stiti. Cu o seara inainte am incercat, in zadar, sa fac niste setari decente conform noii documentatii. M-au lasat si nervu’ si neuronu’, astfel incit i-am dus la culcare inainte sa-i pierd de tot. Si cind ne-am trezit, surpriza, eram la tv. Bineinteles ca initial site-ul nu s-a incarcat, cum ar fi fost sa fi mers, ma intreb. Nu am vazut partea aia a emisiunii, s-a suprapus cu transformarea mea in robot. (Puteti vedea rusinea aici, in primul video).

Am prins in schimb partea a doua unde, in mod miraculos si inexplicabil blogul a mers. (Puteti urmari the ressurection tot aici, video-ul ala mai mic, din dreapta stinga. L-as fi pus si aici, sa fie mama mindra, dar n-are embed).

Si cum stateam eu asa, pe canapea, alaturi de prietenii mei neuronu’ si nervu’, i-am luat pe dupa umeri si le-am zis: gata, baieti, trecem la treaba. Organizam, schimbam, modificam, scriem.

Pentru inceput, am resuscitat pagina de fb, ca sa stie toata lumea ca nu noi nu stam, noi muncim. 🙂

Cresc copii, povesti si visuri.

One Comment

  1. Zaha' says:

    ah, bravooo (v-am vazut si la teve)!. fusesem un pic dezamagita ca nu ai “ascultat” majoritatea vocilor, dar e fain (imi place ca meniul ramane in partea de sus, oriunde ai fi pe pagina)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *