Cooking thriller 3: Me and my crap

badfishPentru ca din cind in cind mi se face mila de tatal lui Ozzy cind il vad cum devoreza gama de conserve “Traditii” de la Scandia Sibiu, am puseuri de gateala, asa cum ati putut observa in serialul “Cooking thriller”. Ei bine, unul dintre impulsurile astea inexplicabile m-a apucat si in seara asta cind am hotarit de comun acord cu mine insami sa prepar o plachie de crap. Am uitat sa va zic ca impulsurile astea le am mai ales in lipsa lui, ca sa am si factorul surpriza de partea mea (in plus de ala de gospodina reformata).

Asa ca pasesc suav in magazinul de peste de vizavi de mine si ma interesez de un crap …potrivit. Aveau 2 tipuri: “crap romanesc” si crap …viu, la acvariu. Vinzatoarea si curatatorul de peste (pe care ii suspectez ca au o relatie mai mult sau mai putin acvatica) insista sa iau un peste viu. Asta e unul dintre lucrurile care imi plac la gravidenie, oamenii se inghesuie sa te “serveasca” cu chestii proaspete, nu risca sa-ti bage pe git toate prostiile. Cred ca le e teama de furia ancestrala a unei gravide, zic. Revenind, cei doi insista sa-mi aleg un crap viu. Cred ca fata mea exprima un amestec de mila, dezgust, remuscari, pentru ca imi zic repede: “Tu doar il alegi, de omorit il omoara el, il si curata, n-o sa-l mai recunosti”. Niste argumente pertinente (nu ca imi imaginam ca as putea plonja in acvariu si iesi cu un peste pe care apoi sa-l dau cu capul de caldarim). La urma urmei, nici pestele n-o sa ma mai recunoasca chiar daca fata mea o sa fie ultimul lucru pe care il vede prin acvariu. Deci, o relatie corecta om-peste.

Asa ca cedez si dau un indiciu despre victima: sa fie …potrivit! Nici n-apuc bine sa termin propozitia ca rotofeiul curatator de peste inhata o plasa, face 2, 3 manevre prin acvariu si scoate un peste. Il apuca de dupa urechi ca pe un elev obraznic si il pune intr-o punga sa il cintareasca. Ma uit la peste cu coada ochiului, da frenetic din gura lui rotunjioara. Slava Domnului ca nu are voce, desi imi imaginez cam ce ar avea de zis la adresa mea. Dispare repede in punga si apoi in spatele magazinului, alaturi de calaul lui. Ma duc repede sa platesc, desi n-am fost atenta nici cite kg avea, nici cit costa kg. Dau cit imi cere si in 5 minute parasim magazinul impreuna, om si peste transat.

Mai iau rapid si niste legume si ajung acasa cu toata prada. Gasesc pe net o reteta si ma pun sa tai pestele in bucatele sa incapa in vas. Se dovedeste a fi cea mai anevoioasa treaba, chelit de solzi si cu ochii beliti de groaza, animalul imi aluneca de sub cutit la fiecare miscare. Nero e si el enervant, se bitiie pe linga mine ca un Gollum ciinesc, sperind sa-i pice si lui ceva. (Da, maninca peste crud, am facut mai demult un experiment). Ma chinui ingrozitor, ca nu am cum sa-l imobilizez foarte bine, cind ce sa vezi, ajung cu cutitul la coloana lui vertebrala, moment in care pestele zvicneste, intorcindu-si fata spre mine si cascind gura ca si cum ar fi vrut sa ma atace. Am crezut ca mor de frica. Ce gluma proasta, the fish resurection! Cine ar fi crezut ca un peste cu matele scoase e capabil de asa ceva. Ii pun o punga in cap sa nu-i mai vad fata si ii aplic lovitura decisiva care ii desprinde coada de corp. Continui sa-l tai in bucatele, la fiecare atingere de coloana, individul zvicneste. Il injur printre dinti, dar merg inainte cu executia. Clasicul conflict om-peste. Ies invingatoare. El ajunge in cratita. Ii fac parastasul cu niste vin alb, condimente si legume. Nici n-apuc sa scriu postul asta, ca s-a si facut plachia. Fuck, am uitat sa pun bulionul. Improvizez.

PS: De ce nu exista si mamaliga alaturi de plachie:

1. nu stiu cit sa o fierb;

2. trebuie sa invirt acolo nonstop si ma doare mina.

3. daca ma opresc, arunca cu bulbuci fierbinti in mine.

Prefer pestele mort.

Pofta buna!

Cresc copii, povesti si visuri.

Comments 11

  1. osman says:

    EXCELENT postul!!! Excelent!

  2. admin says:

    Sa vezi crapul cum e! 🙂

  3. gabi says:

    fooarte frumos! insa..stii ce ma ingrijoreaza?!…cand am citit postul asta, m-am simtit mai mult ca un crap decat ca unul care ar transa un peste.

  4. di says:

    data viitoare sa-i ceri calaului sa-ti taie pestele bucati. 🙂 ca sa nu mai lupti singura cu el.
    plus de asta, mi-ai facut o pofta de peste incat sper ca in weekend sa ma dedau si eu la activitati gospodaresti.

  5. radu says:

    prea tare Joe, foarte, foarte funny 🙂

  6. admin says:

    @gabi: Cred ca ai stat prea mult pe linga mine, d’aia, surioara!
    @di: data viitoare o sa-i cer, iti dai seama. Cred ca am fost prea impresionata de sfisitul bestiei si nu m-am concentrat destul.
    @radu: Sa mai gatesc, nu? :)))

  7. Babicu says:

    A fost foarte gustos !

  8. di says:

    cat despre mamaliga – teoretic trebuie tinuta pe foc intre 15-30 de minute. eu o tin cam 15 (dupa ce am terminat de pus tot malaiul) pentru ca, vorba ta, ma apuca un pui de lene. cat timp invarti nu sar bulbucii fierbinti. cel mai bun instrument de invartit, l-am descoperit pe cand faceam mamaligi in camin in facultate si-mi lipseau ustensilele intru bucatarit, ii o banala furculitza (zau ca nu face mamaliga cocoloase cu ajutorul ei). 😀

  9. hana says:

    Joe, iti fac eu mamaliga daca repeti faza cu pestele! parol 🙂

  10. a cherry says:

    Deci, am ras de-am spart. Bravo Joe, dar m-ai convins sa nu incerc asta acasa. Nu suport sa se uite la mine un peste in timp ce-l tai.

  11. admin says:

    E ingrozitor, crede-ma! Iti trebuie multa stapinire de sine, eu de atunci am o parere mult mai buna despre mine! :))))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *