Aici, pentru clasa 1, un copil are nevoie de un ghiozdan, un penar cu creioane colorate, o caserola pentru prinz si o sticla pentru apa. Cum cele luate anul trecut erau foarte bune, pregatirile (cheltuielile) noastre cu noul an scolar au fost 0.
Uniforma nu au, nici n-ar avea cum la stilul lor de a-si petrece timpul prin pauze. Ca sa va faceti o idee, Tudor m-a boscorodit intr-o zi ca am uitat sa-i dau cizmele de cauciuc si pantalonii de ploaie si ca nu a putut sa se dea si el, ca toti din clasa, pe toboganul plin cu noroi. (Sincer, cred ca l-au oprit profesorii, pentru ca el n-ar fi avut nici o jena). Mi-am reparat greseala a doua zi, mi-a multumit sincer si la venire a intrat direct in dus, imbracat cu hainele de ploaie, pentru ca avea 3 kile de noroi pe el. Da, i-am cumparat haine, dar nu pentru ca “incepea scoala”, ci pentru ca nu mai avea, ori le rupe, ori le pierde la scoala cind se schimba pe te miri unde.
Manuale, caiete, antivirus. Au primit toti cite 3 manuale (noi), un caiet de scris si, din ce am inteles eu de la Tudor, mai lucreaza la scoala pe niste fise. Cum nu au teme pentru acasa, eu nu le-am vazut decit foarte putin, in prima zi de scoala. Au o biblioteca de unde imprumuta carti de citit zilnic. Copiii mai mari au voie sa-si aduca la scoala telefoane si laptopurile proprii (desi laptopuri exista si acolo), cu conditia sa-si descarce un program antivirus pus la dispozitie, gratuit, de scoala. De asemenea, toate materialele pe care le folosesc (pentru orele de arta, tehnologie si alte materii) sunt gratuite. N-am cumparat nimic, n-am dus nimic, n-am trait cu grija stocului de hirtie creponata din lume.
Ce platim, totusi?
Despre invatamintul danez, in general.
“Sistemul public de invatamint e bun public, iar toti elevii trebuie sa aiba sanse egale. Este dreptul elevilor de a fi invatati de profesori calificati. Profesorii trebuie sa aiba control asupra modului in care isi indeplinesc responsabilitatile si libertatea de a alege metodele de predare.”
Despre scolile de stat:
Scolile private:
1. Exista aproximativ 500 de școli private cu 90.000 de elevi și 7.500 de cadre didactice.
2. Dimensiunea medie a școlii este de 183 de elevi, iar mărimea medie a clasei este de 17.
3. 85% din costurile scolilor private sunt acoperite de stat.
Informatiile de mai sus fac parte dintr-un document al Sindicatului profesorilor ce poate fi citit, integral, aici: http://www.dlf.org/media/42616/engelskpjece1.pdf.
Am dat peste el intimplator, tot cautind informatii despre sistemul de invatamint danez. Incercam sa inteleg de ce am senzatia ca toti locuitorii din orasul nostru sunt profesori, de ce multi cu care vorbesc isi doresc sa fie profesori si de ce atit de cool si important sa fii profesor.
PS: Evident ca poza cu zmeul nu are nici o legatura cu postul, da’ alta n-am avut. Sau poate ca are: din banii pe care nu i-am dat pe rechizite, ne-am cumparat un zmeu.
Cresc copii, povesti si visuri.
Nu mă mai satur sa-ti citesc blogul. Sper să nu rămâi în criza de inspirație vreodată. Danemarca îmi place tare mult, din ce citesc pe aici. 🙂
Multumesc frumos. Si eu sper sa nu ramin fara inspiratie (aici, si in general), ca sunt mincata daca se intimpla. 🙂