Chiar nu ne asteptam

Se spune ca nici o intilnire nu e intimplatoare si ca toti oamenii iti apar in cale cu un scop. Ma intreb care o fi oare motivul pentru care noi azi ne-am intilnit imprietenit cu un tinar pompier… 

Se spune aici, in Odense, ca poti sa culegi atitea mere cit iti incap in palarie. Ma intreb daca sa-mi cumpar un joben… 

Nici nu a urcat bine Babicu’ fotografiile pe care le-a facut ieri la #worldphototour, ocazie cu care a fost invitat sa intre in Clubul fotografilor amatori din Odense, ca primeste un mesaj pe fb de la un student din Londra care le-a vazut. Era in Arhus, in vacanta, si il intreba ca daca poate sa vina si el in Odense sa-l cunoasca.

Noi eram in drum spre maratonul din oras, unde Babicu’ voia sa faca si mai multe fotografii. Pare de neoprit.

“Sigur ca da, vino”, i-a raspuns si i-a dat share location cu “our permanent location” deja, Munke Mose Park, nume de cod “parcu’ mare”.

In doua ore ne intilneam, dupa ce Babicu’ isi facuse pozele (si maratonistii tot prin parcu’ mare ajungeau), iar eu vorbisem cu un tip de la evenimentul cu merele care era cu copilul acolo, m-a recunoscut si mi-a dat niste ponturi despre o aplicatie care iti spune in fiecare zi ce evenimente (pentru copii) sunt in oras, o aplicatie cu haine ieftine pentru copii, si un grup de fb de parinti expati.

Si au inceput baietii sa vorbeasca despre fotografii si aparate, si iso, si miso, si toate alea. Intre timp, copiii erau aproape murati de cit se balacisera in apa. Tudor a mincat citeva mere date de tipu’ cu evenimentul de mere care avea, din nou, o sacosa cu mere proaspat culese. L-am intrebat: “Spune-mi si mie, cite mere poti sa culegi in orasu’ asta?” A ris si mi-a zis: “Vorba e ca poti sa culegi atitea mere cit iti incap in palarie!”. Tudor si-a pastrat simburii, a facut gropite prin parc, le-a plantat, apoi, impreuna cu sor’sa au carat nu stiu cite pungi cu apa sa le ude. Ghiciti cine a fost mai leoarca: simburii sau copiii.

Apoi, numai bine ca inceput sa ploua. Am plecat spre casa, unde baietii au trecut la Lightroom, intrerupti fiind numai de masa de prinz.

20161002_134026-2

“Hei, fiti atenti ca va fac o poza sa va pun pe blog!”. I-am explicat lui Eduard cum e cu blogul meu unde voi povesti ce ne-a spus despre el. A terminat Scoala de Pompieri si a lucrat 4 luni ca pompier in Braila, apoi a renuntat pentru ca erau prea comunisti. A hotarit sa plece la Londra, unde parintii lui lucrau deja, si sa faca acolo Facultatea de informatica. Acum intra in ultimul an si, inainte de inceperea scolii, si-a luat o mica vacanta in Danemarca (Arhus) si un aparat foto. Un simplu search printre fotografii si fotografiile din Odense ni l-a scos in cale.

Iar noi l-am scos la plimbare prin oras si-l mai asteptam. A zis ca mai vine. 🙂 Si a mai spus ca nu se astepta sa-i raspundem, sa ne vedem, sa ne intilnim. Pai nici noi, azidimineata, daca ne-ar fi intrebat cineva. Asa e cu magia, sare din joben cind nu e plin cu mere!

Ia sa pun si eu niste poze, poate ma cauta si pe mine cineva. Poate chiar cei de la Stupid Studios (sunt unii de-mi plac mie mult, ca au proiecte tari si nu toate tiglele pe casa), al caror sediu l-am descoperit, intimplator, fix in plimbarea asta, desi mai trecusem prin pasajul ala de multe ori.

Cresc copii, povesti si visuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *