Ce si cu cine impartim

Daca petreci nu mai mult de o ora in locurile de joaca din parcurile noastre ai putea crede ca tocmai traversam era generozitatii totale. Ti-ai putea chiar recapata increderea in specia umana, optimismul si bucuria de a trai numai privindu-i pe adultii obsedati sa-i oblige pe copiii lor sa imparta jucariile cu alti copii. Cind, de fapt, e doar inca o presiune pe care o punem degeaba pe copii si care, dupa parerea mea, are chiar efectul opus.

Am stat si m-am gindit: sa presupunem ca ma duc si eu in parc cu laptopul meu si ma asez frumos pe o banca si incep sa scriu. Si vine un necunoscut la mine, imi zimbeste si imi spune: Joe, da-i laptopul tau prietenului meu, sa se joace si el un pic, sa va imprieteniti! Fuck off, nu-ti dau nimic, lasa-ma in pace. Ma rog, trecind peste pornirile mele anti-sociale in general, ginditi-va acum la voi. Ati da ceva personal, la care tineti, asa, oricui vi l-ar cere pe strada, in parc, la metrou? (Nu ma refer la situatii speciale, cind unul e pierdut pe o pirtie si n-are baterie la telefon si te roaga sa-i dai telefonul sa-si gaseasca prietenii, de exemplu.) Parerea mea e ca nu. Si atunci de ce sa ne obligam copiii sa o faca?

Eu n-am facut-o. Nu mi s-a parut corect. Sa ajute, da. Sa doneze, da. Dar sa imparta ceva cu cineva pe care il vede prima data, nu. Si, cu toate astea, a ajuns sa fie un baietel generos. Pentru ca, ceea ce daruieste e din suflet. Pentru ca x e prietenul lui si vrea sa-i dea jucaria. Pentru ca se joaca impreuna (si, atunci cind te joci impreuna cu cineva, nici macar nu mai apare conceptul asta de impartit, caci te joci, pe rind, cu toate, de-a valma). Sau pentru ca face schimb. Si din alte motive pe care le-a descoperit el, singur, in functie de situatie si de copil.

Insa acum, vrind nevrind, mai mult nevrind, invata impartitul cu sor’sa, care, bineinteles nu intra in categoria “copil necunoscut din parc” si nici macar “prieten de virsta mea cu care ma joc”. E SOR’SA. Si impartitul cu ea se dovedeste mult mai greu de gestionat. Brusc, mi-am amintit (eu fiind sora mai mare) cit ma enerva sor’mea mai mica cind imi lua lucrurile. Si cum argumentul “da-i, ca-i mai mica” nu mi se parea deloc plauzibil. Tocmai, e mai mica, deci ar trebui sa aiba mai putin :))). Asa ca incerc, pe cit posibil sa nu-l folosesc (desi nu prea imi reuseste, imi scapa cuvintele pe gura de multe ori). Am incercat cu “da-i altceva”, dar nici asta nu functioneaza, ca Pizza nu vrea altceva, vrea fix aia.

Si atunci, renuntind la visul meu de a sta pe canapea linistita in timp ce cei doi se joaca pasnic pe covor, impartind frateste jucariile, trebuie sa inventez repede un atac, o masinarie ciudata, o sceneta, ceva care sa-i faca sa uite ca au de impartit si altceva in afara de o mama/ tata (pentru ca atunci cind il prind pe Babic acasa, il trimit pe el in misiune). Asta e singura solutie care sa si functioneze pe care am gasit-o pina acum.

Voi, cei cu 2 copii +, aveti alta strategie? Daca da, spuneti degraba!

 

Cresc copii, povesti si visuri.

Comments 4

  1. gadjodillo says:

    joe, eu credeam ca varianta cu distragerea atentiei ar fi gresita.
    evident, am folosit-o intens in ultimii 5 ani, de cind a facut prima oara legatura intre telecomanda si schimbarea canalului (ii distrageam atentia ca sa schimb canalele), pina acum.
    de fapt…
    pina am realizat ca stefan acum foloseste FIX aceeasi strategie cu mine: ma trimite dupa cai verzi pe pereti, macar cu privirile, ca sa faca ce vrea. imi zice verzi si uscate ca sa ma faca sa uit ce tocmai spuneam… etc.
    succes, asadar!

  2. AlinaD says:

    Dar cu donatul cum a mers? Ca la noi cam schioapata, n-ar renunta la nimic din ce e al lui. Altfel e empatic, ii pasa daca cineva sufera, s-ar duce sa ii spuna o vorba buna. Dar pana la dat din lucrurile lui ­čÖé

  3. Dana says:

    Incercam sa aplicam regula : toate jucariile din casa sunt comune, iar cel care a pus primul mana pe jucarie si doreste sa se joace individual o va face pana cand se satura sau doreste s-o cedeze celuilalt.

  4. Raluca says:

    Pune-l Tudor sa ava o cutie cu juc─ârii de impartit, in prima faza va pune cea mai stricata juc─ârie, dar ├«ncet ├«ncet isi va da seama ca ii face o bucurie feti╚Ťei si ii va fi drag sa ├«mpart─â cu ea, at├óta timp cat el decide ce anume sa ├«mpart─â ­čÖé pt ca e mai mare. Func╚Ťioneaz─â la prietena mea, la care b─âie╚Ťelul era foarte gelos pe surioara lui mai mic─â, ar trebui sa fundtioneze si la voi.
    In rest, acum am descoperit blog-ul t─âu, si sunt fermecat─â ­čÖé

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *