Ce mi-e wall, ce mi-e perete

In casa e un dezastru total, nu e nici mincare, n-am nici idee ce sa gatesc, nu mi-am facut nici tema la daneza pentru miine. Urmeaza o saptamina in care am din nou 3 zile pline de scoala, iar in celelalte doua zile merg la 2 workshopuri de “cum sa-ti gasesti job in Danemarca”. Asta in afara, bineinteles, de indatoririle zilnice care cuprind deopotriva: dus adus copii de la scoala/ gradi, intervenit in inclestarile fratesti, propavaduirea pacii si intelegerii, tehnici avansate de negociere, curat, mincare, etc, etc.

Si, cu toate astea, singurul lucru la care ma gindesc e ca trebuie sa ma duc pina la Fakta sa-mi mai iau niste post-it-uri de lipit idei noi. Am avut un set nou-nout, dar niste voci suave si cristaline mi-au cerut “unul, doar unul” de citeva ori ca azi sa constat ca am mai multe idei si fluturi in stomac decit post-it-uri. Dureros, foarte dureros!

Povestea incepe sa prinda contur in capul meu si pe peretele lui Maren, proprietara apartamentului (pentru cine a deschis mai tirziu blogul si muuult prea tirziu fb-ul). Aseara am constatat ca mi-au blocat url-ul site-ului, nu mai pot posta nimic pe fb. Ceea ce pina mai ieri ar fi parut un dezastru, azi ma lasa complet indiferenta. O sa rezolv si problema asta cumva, o sa trimit porumbei calatori cu linku’ in cioc, sau mesaje pe apa in cutii de bere Albani, sau vederi gratuite de la Muzeul Trenurilor din Odense. Asta din urma, chiar functioneaza, am verificat saptamina trecuta. Au o loc cu carti postale ce pot fi colorate de copii si trimise gratuit. Culmea e ca si ajung la destinatie. Un tip de la muzeu incerca sa-si ceara scuze in avans pentru calitatea serviciilor postei daneze. “Lasa, prietene, ca nici cu posta romana nu ne e rusine!”, i-am zis noi. Ca sa-l mai incurajam, i-am zis ca daca nu vor ajunge, nu vom afla niciodata care posta a fost de vina.

O alta solutie pentru problema wall vs perete, e sa intrati voi aici din cind in cind. E ok, asa, vizita traditionala am putea spune :).

Disclamer: Like-urile si share-urile n-au avut niciodata o miza reala pentru mine. Acum e timpul ca si orgoliul meu sa ajunga la aceeasi concluzie.

Cresc copii, povesti si visuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *