Botez la munte

Am fost in week-end la botezul copilului unor prieteni care, desi stau in Bucuresti, au hotarit sa organizeze totul la Sinaia.

(Si, ma rog, inainte sa va povestesc cum si de ce ideea a fost inspirata, trebuie sa-i dau Cezarului ce-i a Cezarului si sa recunosc ca, desi in doua rinduri, Babicu’ mi-a prezentat varianta asta pentru copii, eu am refuzat-o. Cred ca anii de PR m-au lasat cu o dorinta minima spre inexistenta in a mai organiza ceva vreodata).

Pentru ca, desi pentru noi a fost la fel de relaxant ca orice iesire la munte, in spatele evenimentului se simteau niste miini pricepute care faceau gratarele, puneau masa, stringeau masa, faceau cafea si aduceau vinul de la rece. Si nu, nu erau parintii copilului, ci parintii parintilor, o matusa, un unchi, un var, ati prins ideea.

Locatia. Am stat la Vila Acvila, care, desi nu e genul de loc in care am sta in mod obisnuit intr-o iesire la munte, e fix ce le trebuia pentru eveniment. (Sunt si pe booking.com: acvila)

Peste drum (si nu exagerez, doar traversai o strada) era biserica. Din pacate, nu este pe google maps, si nici eu nu stiu cum se numeste. Era o biserica foarte mica, dar frumoasa, prima biserica cu loc de joaca in curte pe care am vazut-o in viata mea. In sfirsit, cineva recunoaste ca religia nu trebuie sa fie neaparat serioasa si sobra, mai ales pentru enoriasii cu virste pina in doua cifre. In orice caz, exista si un sistem de boxe pe exterior, astfel incit cuvintul Domnului sa nu-i ocoleasca chiar de tot.

Dupa slujba, tinarul botezat si apropiatii ne-au invitat la restaurantul Kuib, aflat si el, foarte aproape, la 200 de metri, astfel incit jumatate din invitati au rasuflat usurati ca nu trebuie sa conduca la intors. đŸ™‚ Aici, alta decizie inteleapta a organizatorilor: au stabilit doar aperitivele si bauturile, iar felul principal l-am comandat fiecare in parte. A fost foarte ok asa, deorece aproape jumatate dintre participanti au fost copii si, stiti cum sunt. Poti sa-i duci la 3 stele Michelin, ca ei vor tot “supica” (ai mei, de exemplu. Bine, adevarul e ca de cind s-a terminat gradinita nici nu prea au vazut “supica” la “mamica”), snitele, piure, paste cu sos rosu, etc, etc, depinde prin ce faza culinara trec. Mincarea este excelenta la Kuib (au inclusiv variante vegetarine si raw vegane), iar pentru copii au meniuri speciale, cantitati pe masura lor. Astfel incit, chiar daca aparent, cheltuiala a parut mai mare, cred ca la o medie, au iesit tot pe acolo. Restaurantul are trei locuri de joaca – doua in exterior si unul inauntru, iar faptul ca era atit de aproape de cazare ne-a dat tuturor libertate, mai rara in astfel de ocazii. Unii copii au ramas la joaca, altii s-au dus la culcare, apoi s-au intors si au continuat cu joaca, altii s-au dus prin drumetie in padure si tot asa. Fiecare a facut ce-a vrut si asta mi-a placut mult.

Seara a urmat gratarul nr 2, fiecare a stat cit a putut si a vrut. A doua zi, am fost intr-o mica drumetie: am urcat cu telecabina la cota 2000 si am coborit pe jos pina la 1400, asa ca a fost un week-end cu de toate care a adus mai degraba cu o iesire la munte cu prietenii, decit cu un botez clasic.

Bravo, mai prieteni, mi-a placut mult. Sa mai faceti!

PS: Know-how impartasit cu acordul organizatorilor! đŸ™‚

Cresc copii, povesti si visuri.

One Comment

  1. Andreea florea says:

    Doamne, in ce fel arata tortul! Ai idee unde l-au realizat, ca e o realizare, nu doar un tort.

    P.S. imi place foarte tare cum scrii, ma bucur ca te am gasit! Te citesc de la un capat la celalalt in no time đŸ˜€

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *