Biblioteca din Odense. De ce mergem acolo si ce am putea face si noi pentru ea

Biblioteca centrala din Odense e in gara. Era si mai in gara (literalmente, intrai in gara, urcai la etajul 2 si intrai direct in biblioteca) de cit este acum, de cind au renovat-o si au transformat-o in Borgenes Hus, in traducere (foarte) libera Casa locuitorilor/ cetatenilor. E tot in gara, dar are intrare separata, din strada, si mai cuprinde in acelasi sediu generos: Biblioteca de muzica, Centrul pentru societatea civila (nu stiu exact ce e) si Centrul de voluntari (aici te inscrii ca voluntar pentru orice are legatura cu primaria).

Inainte de marea renovare, am fost o singura data la biblioteca. Aveau un spatiu de joaca pentru copii si Ana s-a jucat acolo in timp ce eu vorbeam cu niste prietene. Acum, spatiul pentru copii e si mai mare, mai deschis, cu si mai multe jucarii. E ca un fel de loc de joaca, gratuit in care copiii se joaca si cu cartile, deseneaza, descopera, se cearta, pling, maninca, dorm. Mergem cam de 2 ori pe luna (un weekend da, unul, nu), ne umplem rucsacul de carti. Sunt multi care fac la fel, si danezi, si straini.

Copiii mei se distreaza la biblioteca in mai multe etape:

  1. La returnat cartile. La parter, sunt niste “guri”, un fel de bancomat gol, unde pui cartea pe o banda si si “gura o inghite”. Distractie mare, atit timp cit am grija ca fiecare sa puna acolo un numar egal de carti.
  2. La locul de joaca de la etajul 2/ printre rafturi/ pe tot etajul si prin cafeneaua de linga. Timpul mediu de petrecut acolo e cam de 2 ore. Alergatul alterneaza cu alesul cartilor, vorbit despre ele si, inevitabil, cautat de carti cu Gido. Pina acum n-am gasit, ni se pare strigator la cer, Gido e preferatul nostru. Noi il cautam in continuare, de fiecare data. A devenit ritual.
  3. La calculatoarele care scaneaza ce carti imprumuti. Fiecare isi inregistreaza singur cartile pe care vrea sa le imprumute. Au cod de bare si piuie fiecare ca la supermarket. Iarasi, distractie.

Detalii:

  • “Abonamentul” e electronic si gratuit. Adica te inregistrezi o singura data, cu yellow card-ul (echivalentul buletinului) si apoi totul e self-service.
  • Nu ai nevoie de abonament pentru a sta cu copiii la locul de joaca, pentru a citi sau rasfoi carti acolo. Doar pentru imprumut.
  • E mai mult decit o biblioteca, e un spatiu de placut. Mult.

Dupa ce saptamina asta am citit pe un grup de mame si tati din Danemarca un post despre cartile romanesti din biliotecile daneze, am fost curioasa sa vad daca exista si aici. Pe 1 februarie, intr-o coincidenta bizara cu Ziua Cititului, am fost la biblioteca. Am intrebat o bibliotecara daca au carti in romana pentru copii. Mi-a zis ca da, dar sa vin cu ea. Am mers amindoua la subsol si am inceput sa cautam pe acolo printre tot atit de multe rafturi cit la etaje. Erau carti pentru copii in toate limbile pamintului. In catalogul pe care il tot consulta, ii aparea ca ar fi si in romana. Dar nu am reusit sa gasim. Urcam din nou, vorbeste cu o colega. Ajungem pina la urma la un raft de literatura romana. Vreo 10 carti de la editura Herg Benet (neatinse de mina omeneasca) si o cartulie mica cu Basme si balade romanesti. Dau din cap, dezamagita. Ma vede, o rasfoieste, ma intreaba cam ce ar fi, poezii? Mda, un fel. Incerc sa-i explic, in daneza, ce inseamna balada populara. Esuez lamentabil. Scoala de daneza te pregateste pentru multe situatii, asta nu e una dintre ele.

Doamna concluzioneaza: “Credeam ca avem, dar nu sunt. Poti sa faci tu o lista cu carti, ne-o dai si noi le comandam?”

Ba bine ca nu. Imi venea sa cint ca Ana, un cintec cu Mos Craciun. Mi-a zis de doua ori, am inteles bine.

Ii zic ca revin cu lista.

Drept care, acum lucrez la lista. Daaar, pentru a fi corecta si cit mai putin subiectiva, am nevoie de ajutorul vostru. Am nevoie sa-mi spuneti idei, sugestii de carti pentru copii. Carti importante, bune, frumoase, preferate care sa se regaseasca pe raftul romanesc din biblioteca centrala din Odense si de care sa se bucure cit mai multi oameni, nu doar noi. 🙂 Eu tocmai am comandat o geanta cu carti din Romania. Stiu ce le place alor mei, in fiecare zi citim o poveste in daneza (Tudor citeste cartile de la scoala), una in romana (eu le citesc in pat, inainte de culcare).

Mi-as dori mult sa va eliberati de orice pornire “nationalista” si sa-mi raspundeti sincer despre carti pe care chiar le-ati citit/ le cititi copiilor. Nu ajuta nimanui sa bifam Baltagul (un exemplu la intimplare) pe un raft de biblioteca, doar pentru ca e romanesc sau clasic, etc. O carte necitita e o carte trista. O carte neimprumutata e o carte parasita. Si nu bucura pe nimeni. Daca tot pot, as vrea sa umplu un raft cu carti magice pe care sa le asteptam cu nerabdare sa fie returnate, ca sa le imprumutam. Carti vii, fericite sa ne viziteze pentru maxim o luna.

Fiti sinceri, realisti, autentici cu mine. Nu lucrez pentru nici un institut cultural, nu vreau sa bifez nimic, nu vreau sa promovez nimic in afara de minunata poveste de seara citita in limba materna. 

Pentru a va face alegerea mai usoara (sau nu) va pun urmatoarea intrebare: Care ar fi cele 3 carti pe care le-ati lua in bagaj, daca ar fi sa petreceti o luna pe o insula pustie cu copilul/ copiii vostri?

M-as bucura sincer sa-mi raspundeti cit mai multi. Eu voi intreba prieteni, si pe fb si peste tot. Riscul este sa vrem noi mai multe carti decit pot ei comanda. 🙂 Dar e un risc frumos, nu?

Cresc copii, povesti si visuri.

One Comment

  1. Elena Nicolae says:

    Numai 3??? Imposibil. Ori sa zicem asa: orice combinatie de cate 3 din cele de mai jos, cu o slabiciune apasata pentru Bican, Nina Cassian, Naum si Iulian Tanase.

    Tudor Arghezi – 10 catei. 10 matze si Cartea cu jucarii
    Florin Bican – Tropice Tampe, Reciclopedia de povesti, Si v-am spus povestea asa
    Lavinia Braniste – Rostogol merge acasa, Rostogol pazeste pepenii
    Ana Blandiana – Intoarcerea lui Arpagic
    Nina Cassian – Nica fara frica, Povestea a doi pui de tigru, numiti Ninigra si Aligru
    Mircea Cartarescu – Enciclopedia zmeilor
    Eugen Ionescu – Povesti 1, 2,3,4
    Gellu Naum – Apolodor
    IulianTanase – Melciclopedia. Povestea Melcului Print
    Marin Sorescu – Unde fugim de-acasa?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *