Banii, rusii si pasarica

1. Bugetul de vacanta. Dupa postul de ieri despre Grecia, m-au tot intrebat diversi prieteni cit am cheltuit. Raspunsul e aproximativ 750 de euro. In mare, cheltuielile au fost cam asa: 242 de euro cazarea (apartamentul, pentru 7 nopti), restu’ benzina si mincarea (mesele in oras, un porumb, o bere, o inghetata, d’ale vietii pofte, si cumparaturile de la supermarket/ pescarie pentru ce urma sa gatim noi la cazare).

Ca idee, noi preferam sa mergem in mai multe locuri si sa cheltuim mai putin, decit o data si bine. Prin urmare, cautam mereu cazare care sa aiba si bucatarie, pentru a nu fi nevoiti sa mincam mereu in oras, ceea ce, pentru noi, e pagubos, si ca timp, si ca bani, si ca nervi. Copiii nostri maninca putin si nu mereu. Ia-i, incarca-i in masina, identifica o taverna, aseaza-te la masa, mai adoarme unul, altuia nu ii e foame. Tu termini de mincat, faci cinci pasi, se trezeste unul si tipa de foame, celalalt vrea si el, da’ nu stie ce…si tot asa, povestea vietii noastre. M-a biziit Ozonu’ la cap trei zile ca vrea sa manince scoici impreuna cu mine. La un moment dat, am luat scoici impreuna. Cit credeti ca a mincat? Doua bucatele, restu’ mi-au revenit mie si da-i, Joe, si lupta-te cu scoicile. Poate as fi vrut altceva, dar nu. Noroc ca au fost bune.

Nici varianta cu mese prestabilite, gen all inclusive, nu ni se potriveste. La fel de mult ca sezlongurile alineate frumos, ma enerveaza si programul pre- stabilit, “trebuie sa ne intoarcem sa mincam”, “la ora x e masa” si altele de genu’. Ne e foarte greu sa “fit in” vorba romanului.

Asa ca pentru noi, cea mai buna solutie e cea pe care o construim noi. Dimineata – un mic dejun rapid, apoi libertate, vedem noi pe parcurs. Citeodata, ne intorceam la prinz la cazare si faceam ceva de mincare, citeodata mincam in oras si seara, acasa. Totul in functie de unde mergeam si cit ne lalaiam. Si astfel, in oras, la taverna, am mincat o data pe zi.

Ca sa va faceti o idee, un prinz indestulat gatit de noi (noi – metaforic, vorbind, Babicu’ si prietenii nostri se ocupau, eu fugaream copiii prin gradina si le salvam viata) costa in jur de 30 de euro pentru patru adulti si 2 copii. Baietii au identificat repede o pescarie in sat si doi pesti mari si un calamar au fost, de exemplu,  18 euro, legume pentru salata, si de pus pe gratar, un vinut, si ajungem la suma de care v-am spus. Cind mincam in oras, dadeam in jur de 30, 30 si ceva de euro pentru doua persoane. N-o sa intru in mai multe detalii, costurile depind de cit si ce maninca fiecare, noi cam asa am facut.

2. Din bugetul total al vacantei, 20 de euro i-au revenit Ozonului, ca bani de buzunar. I-am dat din prima zi, cind incepuse deja- vreau si din aia, si din aia, sa cumparam, sa dregem. Asa ca i-am dat banii ca sa si-i organizeze el, sa-si cumpere ce vrea, cind vrea. Intelegerea a fost ca, dupa ce-i termina, sa nu ne mai ceara nici un cent in plus, si nici sa nu aiba alte pretentii de achizitii cu bani din bugetul mare, al familiei.

– in prima zi, si-a cumparat un ou kinder – 1 euro.

– in a doua zi, si-a cumparat o mitraliera – 5 euro.

– in a treia zi, avea in “pantalonii cu bani” (asa si-a botezat singurii pantaloni cu buzunare mai normale din care nu-i cad lucruri) 14 euro – o bancnota de 10 si 2 monede a cite doi euro.  A fost chiar ziua cind Pizza a dormit la prinz, iar el, a ramas in curte si s-a jucat cu pistoalele cu doi frati rusi: Simion, care era de virsta lui, si inca unul pe care nu stiu cum il cheama, mai mare cu citiva ani.

– a patra zi, cind ne plimbam prin oras, a vrut o inghetata, din banii nostri.

Pai cum, ia-ti din ai tai.

Nu, ca nu vreau sa schimb.

De ce sa schimbi, ai doua monezi, o inghetata nu-i mai mult de 2 euro.

Nu mai am monedele.

Pai ce-ai facut cu ele?

Le-am dat rusilor, ca sa nu ma mai stropeasca cu pustile cu apa.

Si?

Si nu m-au mai stropit.

Istoria se repeta, istoria ne bintuie. Si pune-te si vorbeste cu copilul si explica-i de ce, desi e foarte bine ca a gasit, singur, o solutie la o problema, solutia lui nu  a fost cea mai buna din lume. Si cum, daca se gindea, sigur mai gasea ceva, mai moral, pentru inceput. Si cum, daca tot a facut asta, sa se gindeasca la ce ar putea face in continuare.

Cum se spune in engleza la “dati-mi banii inapoi?”

Give my money back.

In zilele care au urmat, i-a fugarit pe rusi strigind “give me my money back”, dar nu i-au dat, se faceau ca nu inteleg, ca nu pricep. Asta e, si lectiile de viata costa. N-am intervenit si nu i-am dat nici bani de inghetata suplimentari. Si-a schimbat bancota.

– in a cincea zi, si-a cumparat si el o pusca de stropit si a continuat sa se stropeasca si sa se fugareasca cu fratii rusi.

– in a sasea zi, mai avea 5 euro. Si a vrut sa intre intr-o cabina cu filmulete 3 D. Biletul era 2 euro, dar pentru ca regula era sa fie insotit de un adult, a platit si pentru ta’su.

Ultimul euro, i l-a dat sor’sii sa se dea si ea intr-o masinuta cu maimutoi. Si gata.

3. Una dintre cele mai interesante discutii de pe plaja (pe linga cea politico-economica – de ce nu platim rusii sa ne lase in pace) a avut un subiect delicat care ne-a prins cu garda jos pe amindoi.

Si a inceput asa, brusc, intr-o seara cind eram numai noi patru pe plaja. Briza, aerosoli, bere, zen. Vinturam nisip printre degete. Si, deodata:

Mai stiti cind am jucat fotbal cu Marianne? (Marianne era fiica gazdei care avea doi gemeni, de 6 ani, un baiat si o fata)

Da.

Si ultimul lucru pe care l-a facut – mi-a aratat pasarica.

Briza marii nu-mi mai ajungea in plamini, berea mi-a iesit, discret pe nas. Am reusit sa imi pastrez o aparenta de normalitate si, stupid, de altfel, sa-l intreb care a fost primul. Fotbalul, evident 🙂

N-o sa redau aici detaliile discutiei care a urmat, despre fete, baieti, ce prieteni/ prietene am mai avut noi inainte sa ne cunostem, etc. O mentionez doar asa cum am mentionat si primul lor “mama”, primii pasi, prima lingurita de supa nepasata. Nu esti niciodata cu adevarat pregatit pentru toate astea si, totusi, se intimpla. Si, dupa ce am trecut de surpriza initala, m-am bucurat ca ne-a spus. Mi-am dat seama ca a fost un test al sinceritatii, al increderii, al relatiei noastre cu el. Sper sa-l fi trecut.

Cresc copii, povesti si visuri.

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *