Asteptam, asteptam, asteptam!

Asteptam sa intram la doctor, iar rabdarea nu este punctul meu forte. N-am ce sa fac, trebuie sa ma potolesc. Asta dupa ce toata ziua am avut tot felul de senzatii in burta: bulbuci, bule, zbateri, pilpiiri, gidiliri. Zici ca era o petrecere de hobiti. Si in timp ce noi ne perpelim aici, Nero sta linistit acasa, asteptindu-ne. Ca de obicei, fara sa stie ce i se pregateste.

Cresc copii, povesti si visuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *