Apolodor, pinguinul de care nu mi se face dor!

Pentru ca ii luam cartea la citit o data, si inca o data, si inca o data! 🙂 Mai variem si cu “Ursul pacalit de vulpe”, “Punguta cu doi bani” si alte clasice, dar in cele din urma tot la Apolodor ajungem! E magic! Si apropo de asta, tocmai am terminat de citit “Magicianul” de Fowles (da, cred ca sunt printre putinii care nu au citit cartea asta pina acum), care a fost ca o gura de aer dupa o carte care nu mi-a placut si pe care m-am straduit sa o termin “Jurnalul unui an prost” de J.M.Coetzee.

Acum citesc “Intoarcerea lui Rabbit” de John Updike, continuarea romanului “Fugi, Rabbit“, o carte usoara, tipic americana despre intimplari tipic americane, genul de lectura potrivita pentru o calatorie cu trenul, avionul, maxi taxi si alaptat.

Cresc copii, povesti si visuri.

Comments 3

  1. Eu sunt fan Apolodor. Ii citeam Ioanei tot timpul de la inceput si asa am invatat primele capitole amandoi (Ioana stie cuvintele cu care se termina versurile, de exemplu “caimac” :)). Problema era ca ea se plictisea la un moment dat si eu ma frustram ca nu stiam ce se mai intampla cu pinguinul tenor mai departe. Dupa un timp, m-am pus si am citit singur cartea chiar daca Ioana nu era interesata, caci muream de curiozitate. Imi place faza cand ajunge la profesor sa aiba programul regulat de un calculator si pana la urma se satura si renunta la mostenire si la tot din cauza rutinei.

    In rest, cea mai groasa publicatie citita lately este oferta IKEA 2011 🙂

  2. Joe says:

    Hahaha! Te retrageai intr-un colt sa-ti termini povestea, nu? Noi nu suntem atit de avansati, eu citesc pina mi se usuca gura, iar Ozzy se uita la carte plin de speranta ca intr-o zi o sa o prinda si o sa o roada el, toata! 🙂

  3. Cristina Panait says:

    Si la noi cartile cu Apolodor au avut mare succes. Radu le-a uitat o vreme, dar ne-am intors de curand la ele. Chiar mi se facuse dor :).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *