Am fost la prima seara culturala romaneasca din Odense

Cum sociabilitatea nu ma da afara din casa (din nici o casa, in orice tara s-ar afla ea), mi-a trebuit un an de zile sa ajung la un eveniment cu si pentru romani. Recunosc, meniul afisat (mici, sarmale, papanasi) a avut un rol determinant in luarea deciziei. Pentru noi, anul care a trecut a insemnat nu numai decoperirea unor gusturi noi, ci si un acces mai limitat la cele vechi.

Sa va faceti o idee, in tot acest timp, am mincat de doua ori mici, si de doua ori sarmale, in patru ocazii diferite si neasteptate. In plina perioada de abtinenta de sarmale, am fost la o intilnie de internationali cu potluck (fiecare aduce cite ceva). Si atunci, le-am vazut, erau ele, sarmalele! Fusesera aduse de o familie din Ungaria, dar, hei, au fost excelente si cel mai bun semn ca intre noi nu exista diferente sau dispute cum incearca unii sa sustina. Observind entuziasmul nostru, niste romani (deveniti fulger prietenii nostri) s-au oferit sa repete evenimentul sarmale la ei acasa si ne-au invitat. Am acceptat si de atunci ne tot intilnim prin Odense, la noi, la ei, la zoo. Buni oameni, bune sarmale, buna prietenie! 🙂

Cu micii a fost similar, nu mi-am dat seama ca imi lipsesc pina cind nu i-am vazut pe gratarul altei familii de romani cu care ne-am imprietenit. (Mai exact, Babicu’ in preumblarile lui pe la zoo). Si asa, am aflat ca pe cit de gustosi au fost, pe atit de priceput trebuie sa fie bucatarul. Sincer, eu n-am stiut (pentru ca nici n-am dat un google, evident) ca dureaza cam 12 h sa faci niste mici ca la carte. Asta m-a descurajat inainte sa incep, daaar, pe de alta parte a facut misiunea “sarmale” sa para chiar una accesibila.

Revenind la eveniment. O ocazie buna de a gusta din nou sus-numitele, fara riscul de a parea superficiali sau interesati culinar. :))) O, si daca ridicati dintr-o sprinceana – cum sa reduci cultura romaneasca la mici, sarmale, papasi, atit va zic. E bine (inca), cum ar fi fost sa se fi votat oaia ca simbol suprem? Sa ne ducem noi la seara romaneasca, fiecare cu cite o mina de iarba verde si proaspata si sa i-o dam ofranda unei oi de pe un piedestal si sa recitam Miorita?  So, really, it’s ok as it is.

Ajungem noi la eveniment si ne intilnim cu prietena noastra. Schimbam citeva vorbe, apoi trecem la fapte, comandam. Vin intii micii. Mici, spre infimi. Cultural vorbind, asta ar fi fost un mare motiv de expulzare pentru orice bucatar de pe teritoriul Romaniei. Dar aici e (aproape) ok. Au avut gust bun. La sarmale, alt soc cultural. Erau in frunza de vita. Pe facebook, pe pagina ev era o poza cu sarmale de varza. Hm, dupa am rezolvat misterul, cele de post au fost in foi de varza. Sa zicem ca incurajam initiativele de genul asta si bucatarii. Sa zicem.

Insa cind vine vorba de papanasi, nu mai am cum sa-i salvez, cu toata bunavointa. Pentru ca, hm, n-au fost papanasi ci æbleskiver, niste gogosi mici daneze care se maninca iarna si au inceput deja sa se gasesca in varianta congelata, in supermarketuri. Erau taiate pe din doua, cu putin gem si smintina acra (sour cream). Nu, nu merge cu sour cream, ci cu sweet cream. Si in general, nu e ok sa mergi cu æbleskive-ul vopsit, ca intri in gura lupului.

In rest, ce sa va mai zic: atmosfera placuta, muzica in surdina ca sa vorbeasca oamenii (si au vorbit) si un quizz despre Romania la care n-am participat, pentru ca nu stiam raspunsurile. Nu stiu cine e ministru de finante acum, nici ce jucator a cistigat nu stiu ce campionat cei mai multi ani la rind, nici citi romani mai sunt azi in Romania. Aruncati cu papanasi in mine daca vreti, ii prind. 🙂

Cel mai important, asa ca un semn si ca o sarbatoare, mi s-a parut ca ne-am intilnit cu o familie pe care am cunoscut-o prin intermediul blogului (motiv sa scriu cit mai des). S-au mutat de foarte curind aici, si ne-am bucurat mult sa stam de vorba cu ei. Ne-am vazut pe noi, cei de acum un an, in ei.

Miine ne intilnim din nou, la un gratar. Haha, stiu cum suna asta, dar nu, va jur, n-avem numai mincare in cap, avem numai cultura.

 

Cresc copii, povesti si visuri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *