Ziua celor doi

Ca in fiecare an, intr-un week-end intre 25 martie (Ana) si 5 aprilie (Tudor) le facem o mica petrecere pentru a-i sarbatori pe amindoi. Aici as introduce cliseul ala “nu stiu cind a trecut timpul”. Pe de o parte e adevarat, pe de alta parte, an de an, chiar am inceput sa stiu si sa simt cum trece timpul.

Copiii astia doi ne daruiesc, ne invata si fac mai mult pentru noi decit reusim sa facem noi pentru ei, mi-e teama. Ne-au facut sa devenim mai constienti de timp, de (ne)importanta lucurilor si faptelor zilnice, de ideea de “noi, toti, impreuna”. Ne-au facut sa ne bucuram de viata zi de zi, sa facem povesti cu personaje din forme de nori, sa fugim pe strazi rizind si strigind “vin meteoritii” (si sa consideram asta ceva absolut normal). Acum suntem cu lectiile la capitolul…rabdare.

Si inca ceva ciudat, am inceput sa credem noi insine cu adevarat in ceea ce le spuneam lor (pentru ca asa e frumos, ca parintii sa-si incurajeze si sa-si inspire copiii): Poti sa o faci! Vei reusi! Meriti mai mult! Ai incredere in tine! Urmeaza-ti visurile!

Hm, cu adevarat bizar. 🙂

Si pentru ca in acest timp, foarte valoros a fost sa invatam ce nu mai vrem sa facem si abia apoi ce vrem, va spun si voua asa cum le-am spus si lor: “Copii, nu mai vreau petrecere la loc de joaca cu bile si gonflabile!” Si intre varianta ideala pentru noi  (picnic in natura) si cea pe care stiam sigur ca n-o vrem – bile- am ales ce ni s-a parut cel mai potrivit: No Gravity Club.

Prieteni vechi si noi, v-am povestit aici cum i-am cunoscut.

Si ieri i-am vizitat din nou. Doua ore la escalada si alergatura cu prietenii, tiroliana, scenarii cu zombi. Pentru copii mai mari si mai rezistenti exista si varianta de 3 ore, pentru ai nostri a fost bine asa, deja dupa o ora jumatate erau pregatiti pentru pizza, tort si, eventual, un somn.

Organizatorice:

– Bauturile pentru copii si oameni mari le-am luat de la barul lor –  preturi super decente.

– Pizza am comandat de la cei recomandati pe site-ul lor – A fost foarte ok.

– Cu tortul am venit noi si a fost revelatia petrecerii. L-am luat de la Brigitte Patiserie, dupa ce ne placuse mult la o alta petrecere de copii. Din mousse de ciocolata neagra, mousse de ciocolata alba, fructe de padure, un blat crantz si nu-mai-stiu-ce-dar-a-fost-demential. Si nu stiu nici cum se cheama (daca vreti, ma interesez), dar puteti cere “tort ca la ziua lui Angie, apoi ca la ziua lui Tudor si Ana”. Sa-i spunem tortul indian. 🙂

E adevarat ca petrecerea a fost mai mult pentru Tudor, insa nu putem spune ca Ana nu s-a distrat cu “the big guys” (“prietenii lui fra’su”- un concept destul de interesant care se va contura mai bine in timp), “the little guy” – omologul bebe Bogdan si ce a mai fost de sarit, desenat si mincat pe acolo.

Site: nogravity.ro

Facebook: www.facebook.com/NoGravityClub

PS: Da, Ana si-a pierdut o soseta pe drum, prin masina, si nu a mai gasit-o niciodata. Si da, Tudor are o gheata de un fel si una de un alt fel, pentru ca si-a probat un cadou si apoi a sters-o repede la joaca. Da, cred ca ii mai invatam ca (si) in feshion totul e posibil. :))))

Si ca sa ne facem toate damblalele, azi am fost intr-o plimbare prin padure.

Cresc copii, povesti si visuri.

One Comment

  1. Laura says:

    La multi ani, dragilor! Pare sa fi fost o petrecere foarte reusita!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *